Peripeții la filmarea videoclipului ‘Spune tu’

Marti, 19 Iulie 2016

Acum două weekend-uri am filmat videoclipul pentru noul meu single, “Spune tu”, într-o superbă locație din Snagov, de inspirație toscană, acolo unde colegii și prietenii de la Famous Production mi-au organizat și petrecerea surpriză anul acesta de ziua mea. De această dată, am lucrat cu Alex Ceaușu pe partea de regie și echipa sa. A fost un clip diferit față de ce am mai făcut până acum, fiindcă în loc să lucrăm cu un fotomodel sau o actriță pentru rolul principal, am decis ca rolul miresei să fie jucat de o colegă de breaslă, ca să spun așa, Mira. Căreia îi și mulțumesc cu această ocazie că a acceptat să fie guest star în videoclipul meu. Că tot a venit vorba de premiere, acesta este și primul videoclip care m-a adus în fața unui altar de flori și a unui preot în postura de mire. Apropo de preot, rolul este jucat de către colegul meu de la studio, Șandri. Mi-a dat ceva emoții rolul de mire, trebuie să recunosc. Nu e treabă ușoară să te căsătorești, chiar și fictiv! :)))

Povestea tatuajelor mele

Marti, 26 Iulie 2016

Îmi doream de câţiva ani să îmi fac un tatuaj. Deşi m-au întâmpinat tot soiul de remarci de genul: "un tatuaj nu se duce după câteva spălări", "după o perioada de timp o să te plictiseşti de el" , "nu te grăbi", mama fiind una din persoanele care în urmă cu ceva timp susţinea că nu e cea mai bună decizie. Ulterior am obişnuit-o cu gândul că este un pas pe care simţeam să îl fac. Tatuajul este o artă, un "desen" pe care nu-l poţi elimina cu guma de şters, dar odată ce reprezintă sau marchează un moment din viaţa ta sau un lucru care te defineşte, face parte din tine, este o completare a ta. Întotdeauna mi-au atras atenţia tatuajele finuţe, realizate şi poziţionate cu bun gust. Povestea primului tatuaj este corelată cu single-ul "A fost o nebunie". Îmi aduc aminte orele petrecute în dubă în drum spre concerte când ascultam pe repeat linia melodică a piesei şi încercăm să născocesc un text care să spună o poveste. Căutând subiectul perfect care să vină în prelungirea liniei melodice, mi-am dat seama că iubirea este cea mai universală, cea mai discutată temă. Toţi trecem prin "ghearele" ei, uneori atingând fericirea, alteori sfârşind prin a fi răniţi. Dar orice s-ar întâmpla, suntem optimişti, continuăm să riscăm pentru că noi suntem plămădiţi din iubire. Este un reflex uman. Astfel, primul tatuaj, bătut la sfârşitul verii trecute, este o inima în interiorul căreia se află semnul infinitului. "Love is infinite". Iubirea este infinită. Cel de-al doilea tatuaj a urmat în scurt timp. Este o inscripţie din greacă veche care se traduce: Dumnezeu este mai presus decât bucuriile sau greutăţile vieţii. Sunt o fire credincioasă, cred că acest lucru a fost insuflat de părinţii mei. Sunt convinsă că există o putere divină care ne ascultă rugăciunile şi ne trimite o mâna de ajutor atunci când suntem în dificultate. Ideea pentru cel de-al treilea tatuaj a apărut la începutul anului: triunghiul care este atribuit semnului de foc. De mică sunt pasionată de astrologie. M-am documentat despre zodia mea, Săgetător, am citit articole publicate şi m-am regăsit în majoritatea caracteristicilor. M-am întâlnit de-a lungul timpului cu astrologi renumiţi de la noi, cărora le-am cerut detalii legate de zodia Săgetător, voiam să aud informaţii noi, să-mi completez bagajul de cunoştinţe. Sunt de părere că un tatuaj ilustrează o experienţă din viaţa ta sau o trăsătură de-a ta, aşa că nu mai spun că este esenţial să ne cunoaştem pe noi înşine foarte bine şi să ne acceptăm suma calităţilor şi defectelor noastre. Fă-ţi un tatuaj dacă simţi că acest lucru te-ar întregi, nu pentru că este o modă sau "dă bine".

3 piese pentru o vară mai veselă

Luni, 25 Iulie 2016

Cred că majoritatea dintre noi preferăm vara. Soare, mare, distracție, vara este anotimpul în care ne simțim mult mai relaxați și în care toți petrecem mai mult decât de obicei. Cum spunea Fitsgerald, în ‘Marele Gatsby’: ‘Aveam acea convingere familiară că viaţa începea din nou odată cu venirea verii.’ Nu spun că viața mea începe o dată cu vara, însă cu siguranță am un tonus mai bun pe timpul verii. Ca să mă potrivesc cu starea de vară, ascult piese care mă binedispun și am zis să le impart și cu voi. Prin urmare, dați un play și să înceapă distracția! :D

Da, sunt obsedat de sală!

Marti, 19 Iulie 2016

Nu aş putea să trăiesc fără sală şi sport, sunt o persoană activă, îmi place competiţia, îmi place sportul. Nu există zi în care să nu merg la sală, indiferent de program. Nu există scuze pentru sănătate! La vârsta de 16 ani situaţia stătea total diferit, eram atât de slab! Însă de 10 ani de când fac sală, viaţa mea s-a transformat total. Nu mănânc deloc carbohidraţi, nu mănânc alimente care mă îngraşă, nu-mi place pâinea, nu mănânc cartofi sau orez. Lucrez la sala o oră - o oră jumătate şi maxim două grupe într-o şedinţă. Mă gândesc să vă invit cu mine la sală. Ce ziceţi? Veniţi? credit foto: Dan Niculescu

Cumpărați-vă mașină!

Marti, 19 Iulie 2016

Toată lumea se plânge că sunt prea multe maşini în oraşe, că se sufocă traficul şi că în curând va fi imposibil să te mai deplasezi. Se tot caută variante (biciclete, metrouri, pasaje) în încercarea de a mai descongestiona traficul, se inventează tot felul de device-uri care să ne transporte de ici-colo (am exersat pe un Freewheeler câteva zile, apoi m-am lăsat după ce 2 prieteni aproape au ajuns la urgenţe după ce au căzut de pe el). Nu aş vrea să vin cu soluţii pentru că nu prea cred că sunt multe, iar cele revoluţionare au costuri ce depăşesc bugetele primăriilor. De ce am ales atunci acest subiect? Pentru că am rămas fără permis de conducere pentru o luna şi m-am lovit de transportul în comun între localităţi. Avem şofer pentru concerte (asta pentru cei care îi aud deja cu remarcă: “Da ce ba, la banii voştri, nu aveţi un şofer?”), numai că am fost nevoit să fac câteva plecări în ţară. Cu ce? Cu trenul şi cu autocarul. Doamne fereşte! Mâine aş plăti aproape oricât să primesc permisul înapoi. Cu trenul, dacă vrei să stai în rezervă de 2 persoane te costă cât biletul de avion (numai că avionul nu e mai nicicând disponibil pe rutele şi la orele când ai nevoie, aşteptăm toţi scăderile de preţ ale bieltelor de avion din toamna. Ştiaţi, nu? Dacă veţi căuta pe skyscanner veţi găsi preţuri foarte bune din septembrie pentru călătoriile din ţară şi nu numai), scârţâie din toate articulaţiile că o baba neputincioasă, e murdar, nu găseşti nici hârtia igienică cu care să te simţi ceva mai sus de regnul animal şi, din cauza zgomotului şi a aerului condiţionat (condiţionat doar de conductorul trenului care iarnă dă prea tare căldura, iar vara nu porneşte deloc aerul ăla blestemat sau îţi îngheaţă inima în tine de frig), nu poţi să dormi, nu poţi să spui că circuli civilizat şi ajungi acasă obosit maxim după o aventură turistică “unică”. Cu autocarul e “distracţie” maximă: nu opreşte când vrei tu, chiar dacă îţi crapă vezica, aerul condiţionat e pornit dar nu îl simţi, doar îl intuieşti că e acolo pe undeva, prin gurile acelea de unde aştepţi salvarea, iar colac peste pupăză - întârziere de minim 2 ore din cauza unul accident pe Valea Oltului. Bonus: şoferul e nervos, are şi el problemele lui personale, iar locul din faţă volanului e un fel de canapea de unde ar trebui să vadă un meci, cu o bere lângă şi nişte hotdog, dar noi, pasagerii, îl deranjăm cu tot felul e chestii minore care chiar nu îl interesează. So, cumpăraţi-va maşină dacă sunteţi civilizaţi. Recomand să cedaţi trecerea pietonilor care calcă pe trecere cu ochii în telefon şi care apoi vociferează dacă îl sperii cu un claxon. Nu de alta, dar e chiar dificil fără permis. P.S.: Motocicletă să nu vă luaţi. Încă nu suntem suficient de civilizaţi pentru aşa ceva.

Zilele de vacanță din Costinești

Miercuri, 20 Iulie 2016

Părinții abia puteau să-și ia concediu, amândoi odată, ca să putem merge la mare. Dar, cumva, reușeau mereu, deși erau vremurile acelea în care totul părea foarte greu. Costinești era locul în care ajungeam cel mai des. Pe atunci se spunea că este stațiunea tineretului. Eram la școala în acea perioadă și abia așteptam să ajung la mare, ca să joc fotbal pe plajă, să sparg valurile aruncându-mă pe spate, să mănânc pizza de lânga obelisc și porumb pe plajă, să văd fete în costum de baie. Dar, începând cu o anume vacanță, altceva mă făcea să mă gândesc că vreau să mă reîntorc la mare. Erau serile în care mergeam la terasa Forum și, ulterior, la cea de lângă.

News
Lifestyle
Muzica
ZU Comedy
Entertainment