6 ore în traseu pe munte - Lacul Gâlcescu

Marti, 14 Iunie 2016

Mi-am petrecut weekend-ul acesta la munte, în Obarsia Lotrului și sâmbătă am făcut un traseu, am urcat către Lacul Gâlcescu. Sincer, cu greu am reuşit să aleg din zecile de poze făcute pe traseu, pentru a le posta aici, şi nu pot decât să vă spun că e de 1000 de ori mai frumos peisajul în realitate. Pe munte, parcă nu a fost esential faptul că voiam să ajung în punctul X (în cazul meu, Lacul Gâlcescu), ci felul în care m-a făcut să mă simt natura, sălbăticia din jur nederanjată de civilizație, construcții sau aglomerări de oameni. Aerul tare îmi umplea plămânii de un miros proaspăt… simțeam miros de conifer, de ploaie și de iarbă curată. A plouat, însă stropii păreau că mă încălzesc în căderea lor. La un moment dat, ne-am rătăcit puțin de traseul marcat, însă am continuat în speranța că dăm de vreun marcaj. Pe acest traseu mai fusese o prietenă, Luisa, care a avut și inițiativa de a urca la Gâlcescu, însă pentru că a fost acum mulți ani, nu mai știa nici ea exact… astfel că nu mai știam exact pe unde să o luăm. Am continuat în speranța că după următoarea creastă ni se va înfățișa în fața ochilor unul dintre lacuri. Am spus lacul mai sus, dar este impropriu spus, pentru că este unul mai mare și câteva mai mici. Am reușit să găsim lacul, apoi am urcat pe cea mai înaltă creastă din preajmă, pentru a vedea imaginea de ansamblu, iar priveliștea ne-a lăsat muți. La picioarele noastre se întindea iarba de un verde-închis, întreruptă doar de lacurile care arătau ca niște pete gri. Am admirat peisajul încântați și ne-am pregătit de coborâre. Să te întorci acasă după ce ai urcat e partea cea mai grea: cu toate că e mai ușor la coborât pe munte, e mai dificil momentul pentru că ai vrea ca drumul să se prelungească. Sentimentele sunt amestecate, deși ai ajuns unde îți doreai și ți-ai atins obiectivul, parcă ai vrea să mai rătăcești pe munte. Cred că toți ar trebui să experimentăm asta la un moment dat… este un sentiment incredibil să urci pe munte, iar când ai ajuns sus, uiți de toată oboseala și efortul fizic și intri într-o stare de euforie greu de descris în cuvinte.

Preţul celebrităţii

Joi, 09 Iunie 2016

De mică am fost pasionată de muzică şi mi-am dorit ca piesele mele să fie pe buzele tuturor. Visam la momentul în care o să cânt în faţa a mii de oameni şi la momentul în care o să-mi aud vocea la radio. Părinţii mei m-au susţinut constant şi, deşi am mers la multe concursuri, niciodată nu m-am gândit la implicaţiile media ale meseriei mele. Îmi place să spun despre mine că sunt o artistă, nu vreau să fiu vedetă. Recent am început să mă obişnuiesc cu faptul că oamenii mă recunosc pe stradă. La început eram tare stângace şi aş vrea să ştiţi despre mine că sunt în esenţă o fată timidă care a trecut peste acest complex pentru că a învăţat să facă asta. Momentul în care am realizat ce se întâmplă a fost în perioada în care mergem alături de colegi mei din Lala Band în turneu în ţară. Atunci am conştientizat de fapt cât de mulţi oameni ne urmăresc şi câţi oameni sunt inspiraţi de ceea ce facem noi. Deşi mi se spusese în repetate rânduri că o să se întâmple asta, recunosc, m-am emoţionat. Cumva acest lucru, să ştiţi, m-a făcut mai responabilă şi m-a făcut să conștientizez că vreau să vă inspir să faceţi lucruri frumoase, să fiţi mai buni şi să iubiţi. Cu drag, Alina Eremia!

Prima nuntă la care am fost în Chișinău

Vineri, 10 Iunie 2016

Weekend-ul acesta am fost la nunta unor prieteni, la Chișinău. Sincer, nu știam că se fac nunți așa faine în Chișinău. Mi-au plăcut mult obiceiurile lor... De exemplu, la fiecare masă de invitați, se desemnează un vorbitor: apoi vin nașii de cununie la masă, oferă microfonul celui desemnat, iar acesta trebuie să rostească un scurt discurs în cinstea mirilor. Ah, să nu uit de un obicei... culinar: a doua zi, după nuntă, toată lumea se drege la o zamă (ciorbă). Și credeți-mă, este delicioasă zama la moldoveni. A fost distracție pe cinste, am și cântat Prietena ta împreună cu Randi. Mirele fiind un coleg de la Famous Production, am fost mai mulți din gașcă la nuntă. Casă de piatră, Alex & Daniela! Orașul e liniștit și plăcut, iar mâncarea extraordinară! P.S.: fetele din Chișinău sunt superbe, dar asta cred că știți deja, nu degeaba se spune că moldovencele sunt frumoase. ☺

De ce iubim femeile?

Luni, 20 Iunie 2016

Întrebarea e grea şi au încercat să răspundă la ea, de-a lungul anilor, marii filozofi ai lumii, dar şi oamenii simpli. Cred că răspunsul îl are fiecare bărbat în interiorul lui. La început iubim femeile pentru că sunt mame. De fapt, pentru că ne sunt mame. La admirăm, nu putem trăi fără ele, sunt centrul existenţei noastre. Sunt cele care pot, cu o simplă mângâiere sau cu o vorba mai dură să ne schimbe întreg universul. Pentru mine, mama este cea mai importantă femeie din lume. Şi ştiu că o iubesc şi o să o iubesc până la infinit şi înapoi. Timpul trece, creștem şi începem să simţim primii fiori ai iubirii. Ne îndrăgostim de colega de la liceu, fata aia frumoasă şi deşteaptă, care nu prea ne bagă în seama. Dar al cărei zâmbet pândim, a cărei privire încercăm să prindem preţ de o secundă, al cărei sărut, în secret, ni-l dorim. Iubirea pentru colegă de liceu este una atât de pură şi puternică, încât nu o vei uita o viaţă. La mine, cel puţin, aşa e! Dragostea matură, asumată, vine şi ea după ce treci de adolescenţă. Atunci iubeşti femeia pentru tot ce te face ea să fii: ordonat, atent, gata să o surprinzi, implicat. Iubim femeile pentru tot ce reprezintă ele: inteligenţă, frumuseţe, elegantă, simt estetic, iubire necondiţionată. Însă, ne plac şi femeile furioase, agitate, cele care ne dau fluturi în stomac. Personal, iubesc femeile care te fac să îţi doreşti să fii mai bun. Care te fac să te autodepăşeşti, să evoluezi, să vrei ca, alături de ele, să dai tot ce e mai bun în tine.

Povestea "Russian girl", primul nostru hit.

Vineri, 17 Iunie 2016

Încep prin a vă spune că primul single, Cry it away, încă e printre preferatele mele. Cronologic, "Russian Girl" a fost al doilea cântec lansat de noi, după cel menţionat mai înainte, însă piesa a avut o istorie aparte. Şi, când spun aparte, nu exagerez deloc. Negativul era aproape gata însă nu aveam textul. Mă gândeam la subiecte potrivite: bucurie, prieteni, party etc, când... a trecut într-o zi pe la studio Vika Jigulina, cu accentul ei de dincolo de Prut, cu planurile ei de a cuceri lumea, cu o efervescenţă molipsitoare. "Rămân puţin singur în studio" i-am spus lui George, care ştia prea bine ce înseamnă asta: inspiraţie de tip uppercut :) În 30 minute eram deja la tras voci, cu un text despre frumuseţea răpitoare a rusoaicelor. Ce nu ştiam atunci era că va trebui să îndurăm o căldură de 42 grade în plin câmp la filmarea clipului Russian Girl. Ba mai mult, într-un schelet de avion din tablă (mai pune vreo 10 grade la temperatura interioară), în care s-au instalat nişte lumini foarte puternice (cu generozitate mai adaugă 6 grade) șiiii... aveam şi geacă argintie peste cămaşă, conform recomandării stilistului (mai adunăm vreo 4-5 grade Celsius). Pe deasupra, dansam, săream, făceam o atmosfera de party câte mai aducea şi ea căldură de care nu aveam unde să ne ascundem. Nici măcar un copac nu vedeam la orizont. Aşa că am îmbinat o filmare de clip cu o saună în aer liber. Vine şi cireaşa de pe tort: în apropiere se află o groapă de gunoi. În 30 minute de când am ajuns în zona epavei avionului aveam toţi nările iritate pentru 2 săptămâni, iar ochii erau mai roşii decât ai unui elefant ascuns în cireş. Efectiv aveam momente în care am crezut că regizorul îşi bate joc de noi. Am visat nopţi la rând mirosul acela pestilenţial ce parcă intrase cu forţă în viaţă noastră. Nu mai insist la capitolul peripeţii, ci doar amintesc că George şi-a spart capul într-o muchie de tablă din avion în timp ce sarea. A meritat efortul dacă luăm în considerare zecile de concerte din Rusia, Kazahstan, Daghestan, Ucraina, Bulgaria, unde nu se mai simţea deloc mirosul gunoaielor de lângă avionul cu pricina, nici căldura africană la care am fost supuşi. Aşa că, dacă vreţi o piesă bună şi un clip pe măsură, pregătiţi-va pentru neprevăzut!

Vara.

Vineri, 03 Iunie 2016

Începutul de vară mă prindea mereu în curtea liceului. Pe mine și mulți dintre prietenii sau colegii mei. Terenurile de fotbal și de baschet erau fierbinți sub tălpile noastre, iar cișmelele cu apă rece prea puține. Ultimele zile de liceu le jucam pe degete și de multe ori nu mai ajungeam la toate orele. Câteodată, ajungeam în curtea școlii doar pentru a vedea câți ne strângem să mergem la ștrand. Sau la biliard. Sau oriunde altundeva. Eram plini de vise și nicio piscină, nicio mare, niciun ocean nu ne putea spăla umerii de lumea pe care o purtam cu bucurie și speranță. În liceu toată lumea e a ta. Mai târziu tot ce se schimbă este dimensiunea ei. Devine mai mare, mai grea, mai neîncăpătoare. Dar este tot a ta. Așa trebuie să rămână. Începe o vară promițătoare. Pentru noi toți, inidferent de vârstă. Vara nimeni nu se simte bătrân. Cel mai călduros anotimp are efectul unei criogenări, de păstrare a timpului în loc. Vara este ultimul popas înainte de a deveni om mare. Vara asta caută să iubește ideea de a iubi mai mult decât persoana care îți ia mințile. Dacă va fi doar o iubire de-o vară peste câțiva ani n-o să mai ții minte zâmbetul ei/lui, parfumul, gustul, replicile care te făceau să tresari. Dar o să ții minte cum te simțeai. Iar asta o să te facă de foarte multe ori să mergi mai departe și să treci peste orice toamnă sau iarnă adusă de oameni, câteodată, în viața ta.

News
Lifestyle
Muzica
ZU Comedy
Entertainment