Povestea tatuajelor mele

 

De mulți ani mă gândeam să mă tatuez...din ce motiv, nu știu exact! Cred că a ajuns să mi se pară cool, estetic într-un fel, să ai o parte a corpului desenată cu bun gust! Și m-am gândit și m-am tot gândit vreme de câțiva ani la ce anume să-mi tatuez. Asta pentru că nu sunt genul care să-și tatueze doar o imagine frumoasă, de dragul de a avea un tatuaj, ceva care nu îmi reprezintă cu adevărat convingerile.

Preţul celebrităţii

 

De mică am fost pasionată de muzică şi mi-am dorit ca piesele mele să fie pe buzele tuturor. Visam la momentul în care o să cânt în faţa a mii de oameni şi la momentul în care o să-mi aud vocea la radio. Părinţii mei m-au susţinut constant şi, deşi am mers la multe concursuri, niciodată nu m-am gândit la implicaţiile media ale meseriei mele. Îmi place să spun despre mine că sunt o artistă, nu vreau să fiu vedetă. Recent am început să mă obişnuiesc cu faptul că oamenii mă recunosc pe stradă. La început eram tare stângace şi aş vrea să ştiţi despre mine că sunt în esenţă o fată timidă care a trecut peste acest complex pentru că a învăţat să facă asta. Momentul în care am realizat ce se întâmplă a fost în perioada în care mergem alături de colegi mei din Lala Band în turneu în ţară. Atunci am conştientizat de fapt cât de mulţi oameni ne urmăresc şi câţi oameni sunt inspiraţi de ceea ce facem noi. Deşi mi se spusese în repetate rânduri că o să se întâmple asta, recunosc, m-am emoţionat. Cumva acest lucru, să ştiţi, m-a făcut mai responabilă şi m-a făcut să conștientizez că vreau să vă inspir să faceţi lucruri frumoase, să fiţi mai buni şi să iubiţi. Cu drag, Alina Eremia!

Artistul care mă inspiră: Michael Jackson

 

Tatăl meu a fost primul meu model în viață: un om extraordinar din foarte multe puncte de vedere. Vă povesteam într-o postare anterioară, că inclusiv vocea și pasiunea pentru muzică am moștenit-o de la el. Întotdeauna m-am uitat la el cu admirație... Când am mai crescut, mi-am mai făcut un model de urmat, de data aceasta fiind influențat de sora mea. Cred că este important să îți alegi cu grijă modelele în viață și să aspiri să devii mai bun, luându-ți ca model conduita oamenilor pe care îi admiri. Asta nu înseamnă să copiezi, bineînțeles, ci să te inspiri de la cei mai mari, mai buni, mai experimentați. Cum spuneam, cu regele muzicii pop, Michael Jackson, am început de mic călătoria. Țin minte de parcă a fost ieri, sora mea avea postere cu Michael și în spatele șifonierului. ☺) Am văzut la ea și a început să-mi placă și mie foarte mult. Apoi pe la 7-8 ani am început să îl imit: îmi puneam chiloții peste pantaloni, ca să semene cu costumele lui, și începeam să dansez prin casă! ☺) Și acum am zile când fac "cură de Michael Jackson" și îl ascult toată ziua. Știu cam totul despre el pentru că îl consider mult mai mult decât un artist...pentru mine el a schimbat lumea, nu doar muzica. El a trezit în oameni dorința de a fi mai buni, de a schimba ceva, prin versurile lui, prin vocea sa. Cred că Michael Jackson va trăi mereu în sufletele noastre, ale tuturor!

De ce iubim femeile?

 

Întrebarea e grea şi au încercat să răspundă la ea, de-a lungul anilor, marii filozofi ai lumii, dar şi oamenii simpli. Cred că răspunsul îl are fiecare bărbat în interiorul lui. La început iubim femeile pentru că sunt mame. De fapt, pentru că ne sunt mame. La admirăm, nu putem trăi fără ele, sunt centrul existenţei noastre. Sunt cele care pot, cu o simplă mângâiere sau cu o vorba mai dură să ne schimbe întreg universul. Pentru mine, mama este cea mai importantă femeie din lume. Şi ştiu că o iubesc şi o să o iubesc până la infinit şi înapoi. Timpul trece, creștem şi începem să simţim primii fiori ai iubirii. Ne îndrăgostim de colega de la liceu, fata aia frumoasă şi deşteaptă, care nu prea ne bagă în seama. Dar al cărei zâmbet pândim, a cărei privire încercăm să prindem preţ de o secundă, al cărei sărut, în secret, ni-l dorim. Iubirea pentru colegă de liceu este una atât de pură şi puternică, încât nu o vei uita o viaţă. La mine, cel puţin, aşa e! Dragostea matură, asumată, vine şi ea după ce treci de adolescenţă. Atunci iubeşti femeia pentru tot ce te face ea să fii: ordonat, atent, gata să o surprinzi, implicat. Iubim femeile pentru tot ce reprezintă ele: inteligenţă, frumuseţe, elegantă, simt estetic, iubire necondiţionată. Însă, ne plac şi femeile furioase, agitate, cele care ne dau fluturi în stomac. Personal, iubesc femeile care te fac să îţi doreşti să fii mai bun. Care te fac să te autodepăşeşti, să evoluezi, să vrei ca, alături de ele, să dai tot ce e mai bun în tine.

Tatăl meu!

 

Îmi aduc aminte ca şi cum ar fi o rămăşiţă de amintire dintr-o altă viaţă, că un fragment alb-negru dintr-un film mut din copilăria mea. Mai precis de dimineţile răcoroase când plecam de mâna cu mama spre grădiniţă, tata fiind plecat demult, neştiind niciodată la ce oră se trezea. Zi de zi tata apărea după 5 după-amiază obosit, nu prea bine dispus până nu mânca ceva, iar apoi, după câteva minute petrecute cu ziarul în mână, trecea la televizor moţăia refuzând îndemnul mamei de a merge la culcare şi evetual iscoditor în ceea ce priveşte activitatea noastră şcolară. Dar, în geanta lui plină, mereu se găseau bunătăţi rare pe vremea aceea, a comunismului: iaurt, sana, lapte, smântână, carne, ouă, pâine proaspătă şi, uneori, napolitane învelite în ciocolată şi câte şi mai câte. În timp l-am blamat că nu mi-a spus cum se agaţă o faţă, că nu m-a lăsat să stau cu băieţii din cartier la spart seminţe în fața blocului, că era prea corect, prea muncitor, prea tăcut şi, mai presus, că nu mi-a spus ceea ce simte pentru mine, pentru noi, copii lui, decât rar, foarte rar. Timpul a trecut, iar acum, când am devenit tată la rândul meu, când el are atâta gingăşie şi căldură sufletească pentru nepoţelele lui, când mă trezesc prea devreme şi adorm prea târziu cu gândul la fetiţele mele cred cu tărie că l-am înţeles greşit. Lecţia e simplă, dar minunată: tatăl meu m-a iubit prin ceea ce a făcut, nu prin cuvintele pe care nu le-a rostit. A ales calea bărbătească: greul faptei. Să vă iubiţi părinţii!

Cariera mea de DJ de radio.

 

Eram în clasa a 9-a și trupa noasttră repeta în subsolul unei case. Pe-atunci știam doar că ne place muzica, nu știam că vom avea, vreodată, șansa și fericirea să și trăim din asta. Era puțin după revoluția din 1989 și toți din cartier ascultam rock. Nu exista internet și nici telefoane mobile. Casetele audio, discurile vinil care, apropo, acum revin în mare vogă, erau singurle surse de muzică pe care le aveam. Și radioul. Victor, cel care cânta pe atunci la chitară bas în formația noastră, era pasionat și de inginerie, electronică și începuse să construiască un emițător radio, după o schemă găsită într-o revistă. În nebunia vârstei noastre ne-am propus să ne facem propriul nostru post de radio, mai ales că pe atunci nu exista niciun post privat sau comercial de radio, ci doar cel de stat. Așa că, într-o seară de vară, pe la ora șase, dintr-o mansardă de casă din Dorobanți, emiteam pentru prima dată! Mixasem jingle-uri folosind două casetofoane și un magnetofon, pentru a crea efecte de producție și un logo desenat cu pixul pe o hârtie de matematică. Litera G de la ‘fulger’ arăta ca acel semn de ‘fulger sau trăznet. Pe o alta hârtie scrisesem de acasă câteva idei despre cum voiam să prezint piesele alese de mine. Patru băieți, în jur de 18 ani, ne-am creat acasă mixaje pe casete audio cu piesele pe care vrem să le difuzăm și am adunat tot materialul sub numele de Radio Fulger. Era primul radio pirat din cartier și emiteam de la Piața Dorobanți la Perla. Acum pare puțin, dar atunci era o victorie. ‘Aerul’ era al nostru. Pentru câteva seri, mansarda, părea prea jos, pentru ideile și visele noastre. În câteva seri de vară am ințeles că nicio clădire nu este prea înaltă pentru visele noastre. Pentru mine, termenul de DJ a însemnat mai întâi, ‘Din Joacă’.

News
Lifestyle
Muzica
ZU Comedy
Entertainment
Vrei să prinzi orice noutate?
Hai în comunitatea Zu!
Abonează-te la newsletter!
trimite