3 lucruri indispensabile în viața mea

 

Pianul - cel mai de preț obiect pe care îl dețin. Este ”prietenul” meu de nădejde: mă relaxează, mă calmează atunci când sunt nervos sau supărat și mai ales, la pian compun toate piesele Famous Production. Mama este cea care m-a învățat să cânt la pian și de atunci acest instrument este nelipsit din viața mea. Sportul - deviza mea este ”Nicio zi fără sport”. Merg la sală zilnic, alerg seara în parc sau merg cu bicicleta… Indiferent sub ce formă, sportul este nelipsit din programul meu zilnic de mulți ani. Pe lângă faptul că este sănătos, îmi dă o bună-dispoziție și un tonus extraordinar. Natura - Primăvara, vara și toamna iubesc să fac trasee pe munte, sau escapade la mare. Iar iarna, bineînțeles, la ski sau cu placa. Natura mă încarcă de enrgie și dacă trec câteva săptămâni fără să iau contact cu natura, nu mă simt bine. Nimic nu este mai frumos decât o plimbare prin aerul curat, oxigenat de copacii verzi din jur. Chiar dacă nu am timp să plec tot timpul în excursii în afara orașului, încerc să îmi petrec cât mai mult timp în aer liber, în parcuri. Tineretului este parcul meu preferat și este și aproape atât de casa mea, cât și de studio.

Povestea tatuajelor mele

 

Îmi doream de câţiva ani să îmi fac un tatuaj. Deşi m-au întâmpinat tot soiul de remarci de genul: "un tatuaj nu se duce după câteva spălări", "după o perioada de timp o să te plictiseşti de el" , "nu te grăbi", mama fiind una din persoanele care în urmă cu ceva timp susţinea că nu e cea mai bună decizie. Ulterior am obişnuit-o cu gândul că este un pas pe care simţeam să îl fac. Tatuajul este o artă, un "desen" pe care nu-l poţi elimina cu guma de şters, dar odată ce reprezintă sau marchează un moment din viaţa ta sau un lucru care te defineşte, face parte din tine, este o completare a ta. Întotdeauna mi-au atras atenţia tatuajele finuţe, realizate şi poziţionate cu bun gust. Povestea primului tatuaj este corelată cu single-ul "A fost o nebunie". Îmi aduc aminte orele petrecute în dubă în drum spre concerte când ascultam pe repeat linia melodică a piesei şi încercăm să născocesc un text care să spună o poveste. Căutând subiectul perfect care să vină în prelungirea liniei melodice, mi-am dat seama că iubirea este cea mai universală, cea mai discutată temă. Toţi trecem prin "ghearele" ei, uneori atingând fericirea, alteori sfârşind prin a fi răniţi. Dar orice s-ar întâmpla, suntem optimişti, continuăm să riscăm pentru că noi suntem plămădiţi din iubire. Este un reflex uman. Astfel, primul tatuaj, bătut la sfârşitul verii trecute, este o inima în interiorul căreia se află semnul infinitului. "Love is infinite". Iubirea este infinită. Cel de-al doilea tatuaj a urmat în scurt timp. Este o inscripţie din greacă veche care se traduce: Dumnezeu este mai presus decât bucuriile sau greutăţile vieţii. Sunt o fire credincioasă, cred că acest lucru a fost insuflat de părinţii mei. Sunt convinsă că există o putere divină care ne ascultă rugăciunile şi ne trimite o mâna de ajutor atunci când suntem în dificultate. Ideea pentru cel de-al treilea tatuaj a apărut la începutul anului: triunghiul care este atribuit semnului de foc. De mică sunt pasionată de astrologie. M-am documentat despre zodia mea, Săgetător, am citit articole publicate şi m-am regăsit în majoritatea caracteristicilor. M-am întâlnit de-a lungul timpului cu astrologi renumiţi de la noi, cărora le-am cerut detalii legate de zodia Săgetător, voiam să aud informaţii noi, să-mi completez bagajul de cunoştinţe. Sunt de părere că un tatuaj ilustrează o experienţă din viaţa ta sau o trăsătură de-a ta, aşa că nu mai spun că este esenţial să ne cunoaştem pe noi înşine foarte bine şi să ne acceptăm suma calităţilor şi defectelor noastre. Fă-ţi un tatuaj dacă simţi că acest lucru te-ar întregi, nu pentru că este o modă sau "dă bine".

Audițiile mele preferate de la X Factor UK & US

 

Cred că știți deja că și eu am concurat în cadrul concursului X Factor... De fapt, acesta a fost primul meu pas în lumea muzicii. Și tot așa i-am cunoscut pe prietnii și colegii mei actuali, Jo & Uddi. Anul trecut am revenit pe scena X Factor în calitate de invitat, alături de ei și de ”mentorul” nostru de la Famous Production, Randi. Știu din proprie experiență câte emoții au concurenții și câtă muncă depun pentru fiecare emisiune în parte. Și îmi place mult să urmăresc atât reprezentațiile concurenților de la noi, cât și cele din afara țării noastre. Sunt unii artiști foarte talentați pe care i-am descoperit urmărind X Factor US & UK și aș vrea să vi-i arăt și vouă, sunt sigur că o să vă placă. Enjoy și poate îmi spuneți și voi care sunt audițiile voastre preferate, în comentariile la postare. ☺

Cui îi e dat să cânte, va cânta!

 

Muzica a apărut pentru prima oară în viaţa mea undeva pe la vârsta de 7 ani, când am început să studiez pianul şi teoria muzicală, fiind elev al Liceului de Artă "Regina Maria" din Constanţa. Dacă nu mă înşel, acum este deja colegiu 😬 Amintirile mele din perioada aceea nu sunt foarte fericite, în ceea ce priveşte muzica, pentru că ştiu că atunci era obligatoriu foarte mult studiu la pian cu "de-a sila" 😂😂😂 Smuls de la şcoala de muzică în clasa a V-a, precum în telenovele, şi dus de tatăl meu la şcoala cu profil matematică-informatică, pe motivul: "d-acolo iese copilu' cu salariu bun", am rupt legătura cu muzica şi m-am axat pe ce mi s-a pus în faţă: MATEMATICĂ-INFORMATICĂ 😬 It was not that bad, pentru că, într'un final, iată-mă întors la muzică, după ce am terminat chiar şi ASE, cu un bagaj bun de cunoştinţe într-ale cifrelor! Marea reîntâlnire cu muzica am trăit-o la vârsta de 22 de ani, când am fost selectat la castingul pentru "Pariu cu viaţa" şi am început orele DESE şi INTENSE de canto cu doamna Crina Mardare, care mi-a confirmat vorba pe care am auzit-o de la mama mea de atâtea ori: "brânză bună în burduf de câine". Acum, pe bună dreptate, nu mai făcusem ore de muzică de la 13 ani. 😬 Uite aşa a reînceput aventura cu muzica în viată mea şi m-a făcut fericit, am şi un loc de muncă cu care mă simt MAI MULT DECÂT ÎMPLINIT, plus că fac ce-mi dictează sufletul. Îi mulţumesc lui Dumnezeu zilnic pentru destinul pe care mi l-a "pregătit" 🙏 Urmaţi-va sufletul! NU vă va dezamăgi!!!

Povestea "Russian girl", primul nostru hit.

 

Încep prin a vă spune că primul single, Cry it away, încă e printre preferatele mele. Cronologic, "Russian Girl" a fost al doilea cântec lansat de noi, după cel menţionat mai înainte, însă piesa a avut o istorie aparte. Şi, când spun aparte, nu exagerez deloc. Negativul era aproape gata însă nu aveam textul. Mă gândeam la subiecte potrivite: bucurie, prieteni, party etc, când... a trecut într-o zi pe la studio Vika Jigulina, cu accentul ei de dincolo de Prut, cu planurile ei de a cuceri lumea, cu o efervescenţă molipsitoare. "Rămân puţin singur în studio" i-am spus lui George, care ştia prea bine ce înseamnă asta: inspiraţie de tip uppercut :) În 30 minute eram deja la tras voci, cu un text despre frumuseţea răpitoare a rusoaicelor. Ce nu ştiam atunci era că va trebui să îndurăm o căldură de 42 grade în plin câmp la filmarea clipului Russian Girl. Ba mai mult, într-un schelet de avion din tablă (mai pune vreo 10 grade la temperatura interioară), în care s-au instalat nişte lumini foarte puternice (cu generozitate mai adaugă 6 grade) șiiii... aveam şi geacă argintie peste cămaşă, conform recomandării stilistului (mai adunăm vreo 4-5 grade Celsius). Pe deasupra, dansam, săream, făceam o atmosfera de party câte mai aducea şi ea căldură de care nu aveam unde să ne ascundem. Nici măcar un copac nu vedeam la orizont. Aşa că am îmbinat o filmare de clip cu o saună în aer liber. Vine şi cireaşa de pe tort: în apropiere se află o groapă de gunoi. În 30 minute de când am ajuns în zona epavei avionului aveam toţi nările iritate pentru 2 săptămâni, iar ochii erau mai roşii decât ai unui elefant ascuns în cireş. Efectiv aveam momente în care am crezut că regizorul îşi bate joc de noi. Am visat nopţi la rând mirosul acela pestilenţial ce parcă intrase cu forţă în viaţă noastră. Nu mai insist la capitolul peripeţii, ci doar amintesc că George şi-a spart capul într-o muchie de tablă din avion în timp ce sarea. A meritat efortul dacă luăm în considerare zecile de concerte din Rusia, Kazahstan, Daghestan, Ucraina, Bulgaria, unde nu se mai simţea deloc mirosul gunoaielor de lângă avionul cu pricina, nici căldura africană la care am fost supuşi. Aşa că, dacă vreţi o piesă bună şi un clip pe măsură, pregătiţi-va pentru neprevăzut!

De unde a plecat ‘Pleacă’.

 

Chiar era miercuri spre joi și era prin 2007. Nu se făcuse noapte, încă, dar se făcuse, cumva, momentul unei discuții care s-a transformat în ceartă, între mine și prietena mea de atunci. A fost genul acela de ceartă de care, a doua zi, niciunul dintre noi habar n-aveam de la ce a plecat. Dar știam amândoi că ajunsese la un moment în care ne-am spus multe lucruri urâte. Toți nervii și supărarea din acea noapte le-am găsit în sufletul meu și când m-am trezit. Nu-mi propusesem să fac nimic din toată starea aceea, să o ‘traduc' în versuri sau un cântec. Studioul, sala de repetiții din acea vreme, era la doar 50 de metri de casă. Am intrat puțin la prânz și m-am pus la pian. Mi-am adus aminte de seara ce tocmai trecuse și, fără să-mi propun în vreun fel, am început să caut să mă 'exorcizez' de nervii adunați cu câteva ore înainte. Jumătate de oră mai târziu, refrenul de la ‘Pleacă’ era scris aproape în totalitate. De cum am găsit cuvântul cheie, ‘pleacă’, mi-a venit foarte firesc să spun ‘mâine o să-mi treacă’. Îmi lipsea doar ultimul vers. L-am găsit foarte repede, numai că atunci el era ‘Fericirea mea ACASĂ pleacă’. La înregistrări, când am tras vocile, pentru că nu-mi ieșea ceva așa cum voiam eu, am zis, din senin, 'Fericirea mea LA NAIBA pleacă!’. Am reascultat și mi-a plăcut atât de mult cât de autentic și de sincer era, încât am lăsat-o așa, cu 'la naiba’, în loc de ‘acasă’. Așa a apărut cel mai de succes cântec al nostru, cântecul care a stat mult timp pe primul loc la toate radiourile românești și care a readus limba română în piesele artiștilor români și care mai era și rock. Sufletul vorbește prin noi și, atunci când reproduci emoțiile trăite întocmai cum le-ai trăit, ele capătă o energie mult mai puternică decât orice logică sau rațiune. Iar publicul simte asta întotdeauna. Mai departe, este doar istorie….

News
Lifestyle
Muzica
ZU Comedy
Entertainment
Vrei să prinzi orice noutate?
Hai în comunitatea Zu!
Abonează-te la newsletter!
trimite