Citeam recent un articol despre un obicei frumos pe care îl au new-yorkezii: în fiecare an, în luna aprilie, mai mulți oameni se adună în Central Park și recită sonetele de dragoste ale lui Shakespeare. Și m-am gândit cât de importantă este tema iubirii pentru noi toți, câtă fascinație exercită asupra noastră. Este tema preferată deopotrivă de scriitori și muzicieni: s-au scris și s-au compus milioane de melodii, povești, poezii, romane despre iubire. Și cu toate acestea, subiectul nu este niciodată epuizat: ne atrage pe toți cei care compunem cu forța unui magnet. Inclusiv piesele mele sunt majoritatea despre dragoste.

Cred că dintotdeauna iubirea a fost cel mai cântat sentiment de pe pământ, poate că doar iubirea poate fi la fel de frumoasă ca muzica, sau muzica poate atinge perfecțiunea doar atunci când vorbește despre iubire! Până la urmă, iubirea este un sentiment care ne trece prin mai multe stări: de la tristețe la fericirea care te face să zbori, de la suferință la starea de "cu capul în nori", de la singurătate la momentul în care vrei să împarți totul la doi.

Toată paleta asta de stări și sentimente e cântată de atâta amar de vreme, încă din Evul Mediu, când trubadurii cântau despre iubire la curțile regale! Până la urmă, cântăm despre ceea ce simțim în primul rând și poate că e o formă de exteriorizare care te ajută să râzi datorită iubirii, să plângi fără lacrimi, să uiți de suferință sau să-ți amintești de momentele frumoase! Eu cânt și scriu despre iubire pentru că mă inspiră și pentru că sunt om și simt!