Nu o să uit niciodată (și spun asta știind că memoria mea de lungă durată nu e sclipitoare) cum se punea fratele meu pe covor, în camera noastră și dădea din părul lui bogat pe muzica celor de la Manonwar, Metallica sau Sepultura.

Deși asculta des muzica asta și avea prioritate la casetofonul nostru sharp, fiind fratele mai mare, nu m-a prins rockul ăla agresiv niciodată! Nu mai rețin când am descoperit trupa Queen, dar știu sigur că mi se păreau mult mai tari decât ăștia pe care îi asculta Alex! :)

E adevărat că eram mic, însă studiind pianul de la o vârstă fragedă și fiind tot timpul muzică la noi (cred că am fost născut pe muzică), rezonam cu muzica lui Freddy! Îmi plăcea pasiunea lui, muzicalitatea pieselor și sensibilitatea lui Freddy!

Concertele Queen erau demențiale... iar Freddy era un artist din degetele de la picioare până la ultimul fir de păr din cap! A avut mult curaj pe scenă și cred că a fost unul dintre cei mai mari soliști care au existat până acum. O să am toată viața un regret ascuns în mine, pentru că nu am apucat să-i văd live.

Poate într-o altă viață…