Nu o să pot uita vreodată primul concert Morandi, din cauza faptului că era să fie şi ultimul!
Să o luăm cu începutul: prin 2004, după ce am lansat ‘Love Me’, lumea se aprinsese tare de tot şi voia concerte cu "străinii" de la Morandi. A venit prima cerere de la un club din Braşov. Eu eram total străin de scenă muzicii uşoare pe vremea aceea şi nu ştiam ce înseamnă un show, un program de o ora. Ţin minte că trebuia să plecăm spre concert sâmbătă pe la 10 dimineața şi pe la 6 noi încă lucram la program, schimbam, mixam piesele... o dezorganizare care mă speria.

Pe atunci hotărâserăm să mergem cu 6 dansatoare, pe care le-am cules de prin cluburi. Până la urmă ne-am pus pe drum, nedormiti şi cu emoții pe care le simțea până şi şoferul care conducea dubița. Am ajuns la hotel şi bineînțeles că nu a fost timp de dormit. Moga era şi el acolo cu noi, fiindcă pe atunci era şi inclus în formula de scenă.

Ţin minte că a venit cu magnifica idee să mă vopsesc în auriu pe față şi să-mi pun o pălărie în cap. Eu, uşor de influențabil pe atunci, am acceptat. Când m-am uitat în oglindă nu m-am recunoscut: parcă eram un personaj din Cirque Du Soleil, varianta de Piteşti! :)) Moga a avut şi pentru el o idee, să-şi pună o masca venețiană pe față. Clubul avea două etaje şi ideea era că eu şi cu el să stăm undeva sus şi să cântăm, iar dansatorii să coboare printre oameni. A fost o ora de show greu de suportat atât pentru noi, cât şi pentru public. :))

Pe scurt, nu s-a înțeles nimic: sunetul a fost prost (în mare parte din vina noastră), luminile nu ne-au ajutat deloc, oamenii nu au înțeles nimic! Moga nu s-a gândit că masca lui venețiană îl va împiedica să se facă înțeles la microfon şi că să fie treaba treaba, la un moment dat s-a enervat şi a ieşit de pe scenă, retrăgându-se într-un birou din spatele clubului. Eu eram pierdut în spațiu: pur şi simplu nu aveam habar ce să fac şi, în plus, oamenii care erau la mesele de lângă mine îmi adresau tot felul de miştouri, unele decente, altele porcoase, dar amuzante toate.

Bine, acum rad când îmi amintesc, pe atunci nu-mi venea să râd. Şi am cântat, tremurat şi aberat acolo cât am putut, după care, nemaivazandu-l pe Moga pe scenă, am ieşit şi eu să iau o gură de aer. Imaginează-ți, concert Morandi fără cântăreți pe scenă! Noi eram într-un birou şi vorbeam nervoşi, încercăm să-l conving pe Moga să revină, până la urmă m-am întors eu şi am terminat improvizația aia de concert, în aplauzele obosite şi de complezență ale braşovenilor.

După Braşov mai aveam un concert la Brăila şi pe drum, Moga mi-a spus "hai să renunțăm! Nu cred că ne va ieşi..." Eu, care visasem toată viață să ajung acolo, parcă am fost lovit de un ciocan în moalele capului! I-am spus că nu vreau să renunț după un singur concert nereuşit şi am mers mai departe la Brăila, unde, spre surprinderea tuturor, a noastră mai ales, a ieşit foarte bine concertul, iar asta ne-a dat aripi că să spun aşa. Aşa că, mersi mai Brăila şi scuze mai Braşov! ☺