Am cântat, aşa cum era firesc, în deschiderea concertului, atunci când nici plin nu e şi nici oamenii nu sunt foarte foarte atenţi, pentru că au venit să îi vadă pe cei mari. Am cântat, am fost mulţumiţi, pentru că atunci orice apariţie, fie ea şi în Piteşti, era pentru noi o realizare de care să ne aducem aminte cu mândrie un an şi ceva. 🙂
Am ieşit de pe scenă şi ţin minte că trebuia să între Hi Q şi Gaz pe foc. Prima oară au intrat mult râvniţii, hoţii de inimi de la Gaz pe foc, iar eu eram în mulţime, în loc să rămân în spatele scenei că artiştii şi ţin minte că am vrut să trec de acel gard care despărţea lumea de scenă şi locul unde stăteau artiştii şi am fost oprit de un gardian. I-am spus că vreau să trec şi că am fost mai devreme pe scenă la care el mi-a dat o replică, râzând „da mă, tu şi ăştia de la Gaz pe foc”! Evident că nu m-a lăsat să trec gardul şi nici nu am insistat, pentru că pe atunci eram foarte timid şi oricum gardianul o spusese destul de tare, încât să radă şi vreo 15 spectatori, majoritatea fete venite să îl vadă pe Lucian Viziru, îngrămădiţi lângă gard.
Aşa că am rămas în mulţime, mic şi ruşinat oarecum, dorindu-mi mai mult… Şi acum îmi vine să zâmbesc la amintirile astea.