Pe atunci hotărâserăm să mergem cu 6 dansatoare, pe care le-am cules de prin cluburi. Până la urmă ne-am pus pe drum, nedormiti şi cu emoţii pe care le simţea până şi şoferul care conducea dubiţa. Am ajuns la hotel şi bineînţeles că nu a fost timp de dormit. Moga era şi el acolo cu noi, fiindcă pe atunci era şi inclus în formula de scenă.
Ţin minte că a venit cu magnifica idee să mă vopsesc în auriu pe faţă şi să-mi pun o pălărie în cap. Eu, uşor de influenţabil pe atunci, am acceptat. Când m-am uitat în oglindă nu m-am recunoscut: parcă eram un personaj din Cirque Du Soleil, varianta de Piteşti! :)) Moga a avut şi pentru el o idee, să-şi pună o masca veneţiană pe faţă. Clubul avea două etaje şi ideea era că eu şi cu el să stăm undeva sus şi să cântăm, iar dansatorii să coboare printre oameni. A fost o ora de show greu de suportat atât pentru noi, cât şi pentru public. :))
Pe scurt, nu s-a înţeles nimic: sunetul a fost prost (în mare parte din vina noastră), luminile nu ne-au ajutat deloc, oamenii nu au înţeles nimic! Moga nu s-a gândit că masca lui veneţiană îl va împiedica să se facă înţeles la microfon şi că să fie treaba treaba, la un moment dat s-a enervat şi a ieşit de pe scenă, retrăgându-se într-un birou din spatele clubului. Eu eram pierdut în spaţiu: pur şi simplu nu aveam habar ce să fac şi, în plus, oamenii care erau la mesele de lângă mine îmi adresau tot felul de miştouri, unele decente, altele porcoase, dar amuzante toate.
Bine, acum rad când îmi amintesc, pe atunci nu-mi venea să râd. Şi am cântat, tremurat şi aberat acolo cât am putut, după care, nemaivazandu-l pe Moga pe scenă, am ieşit şi eu să iau o gură de aer. Imaginează-ţi, concert Morandi fără cântăreţi pe scenă! Noi eram într-un birou şi vorbeam nervoşi, încercăm să-l conving pe Moga să revină, până la urmă m-am întors eu şi am terminat improvizaţia aia de concert, în aplauzele obosite şi de complezenţă ale braşovenilor.
După Braşov mai aveam un concert la Brăila şi pe drum, Moga mi-a spus „hai să renunţăm! Nu cred că ne va ieşi…” Eu, care visasem toată viaţă să ajung acolo, parcă am fost lovit de un ciocan în moalele capului! I-am spus că nu vreau să renunţ după un singur concert nereuşit şi am mers mai departe la Brăila, unde, spre surprinderea tuturor, a noastră mai ales, a ieşit foarte bine concertul, iar asta ne-a dat aripi că să spun aşa. Aşa că, mersi mai Brăila şi scuze mai Braşov! ☺