Ce citesc…

Cărțile citite în adolescență care mi-au plăcut cel mai mult sunt „Invitație la vals” de Mihail Drumes și „La răscruce de vânturi” de Emily Bronte. 

Azi nu mai citesc romane de dragoste, ci îmi trăiesc propria poveste de dragoste. 

Dar… 



În ultimii 3 ani, neliniștită fiind și mereu în căutarea fericirii, am început să citesc cărți de autocunoaștere. 

Mi-am dorit să mă calmez, să mă descopăr, să fiu mai senină, să-i înțeleg pe cei din jurul meu și, mai ales, mi-am dorit să înțeleg de ce uneori avem ACEL gol în suflet. 



Astfel am citit zeci de cărți de dezvoltare personală și fiecare carte în parte m-a ajutat să mă înțeleg, să mă iert, să mă accept si, mai ales, să mă iubesc. 

Totodată am învățat multe lucruri despre comportamentul uman, despre paterne, despre tipologii și am devenit mult mai tolerantă și înțelegătoare cu cei din jurul meu. 

Am înțeles că toți avem bagaje emoționale și răni nevindecate din copilărie pe care le căram ca pe niște valize ca adulți și că dacă nu reușim să închidem ușile trecutului cu serenitate și iertare, aceste valize nu ne lasă să fim fericiti. 



Și da… este adevărat – Cunoaşterea înseamnă putere, și pentru a deţine această putere este nevoie de timp, de studiu, de perfecţionare neîntreruptă, zilnică și constantă. 

Azi mă simt un om mai înțelept, mai calm, mai înțelegător și cu o viziune asupra vieții mult diferită față de anii trecuți. 

Fiecare carte mă îmbogățește spiritual și mă face mai puternică. 



Cărțile care m-au marcat în ultimii ani și care mi-au oferit cu totul o altă perspectivă asupra vieții sunt: