Eram în clasa a 9-a și trupa noasttră repeta în subsolul unei case. Pe-atunci știam doar că ne place muzica, nu știam că vom avea, vreodată, șansa și fericirea să și trăim din asta.
Era puțin după revoluția din 1989 și toți din cartier ascultam rock. Nu exista internet și nici telefoane mobile.
articolul continua dupa recomandare
Casetele audio, discurile vinil care, apropo, acum revin în mare vogă, erau singurle surse de muzică pe care le aveam. Și radioul.
Victor, cel care cânta pe atunci la chitară bas în formația noastră, era pasionat și de inginerie, electronică și începuse să construiască un emițător radio, după o schemă găsită într-o revistă.
În nebunia vârstei noastre ne-am propus să ne facem propriul nostru post de radio, mai ales că pe atunci nu exista niciun post privat sau comercial de radio, ci doar cel de stat.
Așa că, într-o seară de vară, pe la ora șase, dintr-o mansardă de casă din Dorobanți, emiteam pentru prima dată!
Mixasem jingle-uri folosind două casetofoane și un magnetofon, pentru a crea efecte de producție și un logo desenat cu pixul pe o hârtie de matematică. Litera G de la ‘fulger’ arăta ca acel semn de ‘fulger sau trăznet. Pe o alta hârtie scrisesem de acasă câteva idei despre cum voiam să prezint piesele alese de mine.
Patru băieți, în jur de 18 ani, ne-am creat acasă mixaje pe casete audio cu piesele pe care vrem să le difuzăm și am adunat tot materialul sub numele de Radio Fulger.
Era primul radio pirat din cartier și emiteam de la Piața Dorobanți la Perla.
Acum pare puțin, dar atunci era o victorie. ‘Aerul’ era al nostru. Pentru câteva seri, mansarda, părea prea jos, pentru ideile și visele noastre.
În câteva seri de vară am ințeles că nicio clădire nu este prea înaltă pentru visele noastre.
Pentru mine, termenul de DJ a însemnat mai întâi, ‘Din Joacă’.
