Având în vedere că noul film, „Oppenheimer”, al lui Christopher Nolan a stârnit interesul multora, ne-am gândit că este momentul perfect să aflăm mai multe despre J. Robert Oppenheimer.
Cine a fost cu adevărat “tatăl bombei nucleare”
Oppenheimer este o persoană fascinantă și complexă al cărei geniu științific a ajutat la evoluția erei atomice moderne.
J. Robert Oppenheimer s-a născut în New York, în 1904. Familia sa făcea parte din Ethical Culture Society, care era o ramură a iudaismului american. Puneau accent pe umanism și dreptate socială. Oppenheimer a spus mai târziu despre copilăria sa că ECS „nu m-a pregătit pentru faptul că lumea este plină de lucruri crude și amare”. După ce a absolvit liceul, tânărul Robert a studiat la Harvard, Cambridge, Universitatea din Göttingen și mai multe centre importante de cercetare europene. Apoi s-a întors în Statele Unite și a preda fizica la UC Berkeley și Caltech. Un fizician strălucit, Oppenheimer era cunoscut pentru prelegerile sale care îi puneau pe gânduri pe cei prezenți. Avea capacitatea de a-și încuraja studenții să gândească și să găsească rezolvări personale.
Chiar înainte de intrarea oficială a SUA în cel de-al Doilea Război Mondial, Laboratorul de radiații din Berkeley s-a concentrat în mare parte pe dezvoltarea unei bombe atomice. Oppenheimer a făcut o mare parte din calculul cu neutroni. Apoi, în 1942, la scurt timp după ce SUA au intrat oficial în al Doilea Război Mondial, generalul Leslie Groves l-a numit pe Oppenheimer să lucreze la un proiect guvernamental extrem de secret de dezvoltare a bombei atomice. Numele de cod era „Proiectul Manhattan”.
Ce s-a întâmplat cu Oppenheimer în viața reală, în timpul Celui de-al Doilea Război Mondial
Oppenheimer a fost numit director științific al “Proiectului Manhattan”, în 1942, și s-a pus repede pe treabă. Inițial, mai multe laboratoare diferite lucrau la cercetare. În curând a devenit evident că era nevoie de mai multă coordonare. A fost ales Los Alamos, un loc izolat din New Mexico. Oamenii de știință și familiile lor au fost mutați acolo.
În timp ce armata a asigurat securitatea locului, Los Alamos nu a fost niciodată pe deplin militarizat. Un lucru esențial pentru mulți oameni de știință.
Dacă Oppenheimer nu ar fi insistat ca laboratorul să fie condus ca un cadru civil, probabil că nu ar fi fost niciodată capabil să-i convingă pe unii dintre oamenii de știință de top de atunci, inclusiv Enrico Fermi și Isidor Rabi, să participe.
