Erau vremuri mai simple şi mai intense, ar spune unii, decât acum, când poţi urmări orice mişcare a artistului preferat pe reţelele de socializare.
Cum era să fii FAN la sfârşitul anilor ’90, începutul anilor 2000? Cam aşa:
Mergeai la concerte cu aparat foto cu film şi aveai un număr limitat de poziţii, din care doar jumătate ieşeau bine
Te identificai cu idolii tăi.
Dacă ajungeai la un concert făceai orice, adică ORICE!, pentru a ieşi în evidenţă în speranţa că vei ajunge în faţă şi te vor remarca.
Totul era despre artistul preferat, de la haine, până la coafură, până la accesorii. Tot!
Citește și
Doja Cat a purtat o ținută îndrăzneață la o cină în New York. Cântăreața a optat pentru o fustă scurtă și un top mulat
Britney Spears și Sam Asghari și-au finalizat divorțul. Cei doi s-au separat după doar 14 luni de căsnicie
Jessie J și-a afișat silueta după naștere într-o rochie mulată. Cântăreața le-a oferit fanilor brazilieni un spectacol unic în Sao Paulo
Când apărea o revistă care avea poster cu trupa preferată te înfiinţai la prima oră la chioşcul de ziare, să nu se termine stocul.
Petreceai ore întregi făcând colaje cu fotografii decupate din reviste
Făceai pancarte pentru concertele la care visai să ajungi. Pentru că nu se ştie niciodată. Şi dacă erai mai realist/ă, lipeai poze cu idolii tăi prin oracolele colegilor. Şi cu câtă durere te despărţeai de ele, chiar dacă de obicei le alegeai pe cele mai neimportante pentru tine…
Cei care aveau norocul să ajungă aproape de starul preferat aveau 95% şanse să leşine şi să rateze momentul.
Pe la noi asta era puţin spre deloc probabil, aşa că îţi tapetai pereţii camerei cu postere şi visai cu ochii deschişi
Şi dacă ştiai puţină engleză le scriai preferaţilor tăi la adresele care mai apăreau prin reviste şi mai şi aşteptai răspuns, în timp ce îţi imaginai că li se pare cea mai tare scrisoare ever. Dar habar n-aveai că aia era o adresă de fan club…