Evident, mă refer la cei trei care-au făcut ravagii în mediul online și nu numai cu declarații, bocituri și comportament halucinant. M-am gândit mult dacă are sens să le dau numele, nu de alta, dar e foarte simplu să-ți dai seama despre cine-i vorba: unul din ei a fost într-o trupă cu nume de oraș la marginea mării în care se adună puhoi de lume-n fiecare vară și de 1 mai (nu, nu e vorba de trupa Cap Aurora care cred că nici nu există, ci de trupa care cânta despre hotelul Cișmigiu), al doilea e un fanfaron olandez cu vioară care tâmpește publicul cu kitsch și spectacol în timp ce violează muzica clasică, iar a treia, căci e femeie, este una din abonatele emisiunilor-tabloid de la diferite posturi TV și a are prăbușiri nervoase constante pe pagina ei oficială (cel mai proaspăt în mintea mea fiind întreg circul cu motanul care și-a dat duhul, probabil sătul de atâta abuz psihic).
Pe primul, cântărețul, s-au trezit mulți din online să-l propună pentru întâlnirea cu președintele, pe post de reprezentant al Poporului. Or, să fim serioși, trebuie să fii într-un fel anume și sinistru să te simți reprezentat corect și coerent de un agarici care vorbește doar ca să se alfe în treabă și care face muzică pentru adolescente care încă n-au descoperit ce-i aia Muzică și care cred că versuri precum Eu nu pot să mai continui/ Săruta-mă în ureche semnalează, probabil, a doua venire a lui Keats pe Pământ. Individul ăsta face de câteva zile pe Facebook niște declarații ba halucinante, ba pline de autosuficiență și autoimportanță, plus o listă de patru puncte despre „ce-ar face el dacă ar fi acolo”.
Să fim serioși, singurul care a meritat să se ducă la întrunire (din sfera muzicii, nu vorbesc despre alde candidați la primărie sau proprietari de Deltă) a fost Adi Despot. Care-a refuzat inițial, doar pentru a reveni, mai târziu, asupra deciziei. E printre puținii care nu au făcut declarații aberante și e printre puținii din mainstream care merită respect cu toptanul.
Al doilea, muzicianul olandez, s-a trezit plângând la locul sinistrului incident. Pentru plânsetele astea care put a PR de la 50 de kilometri, cic-ar fi venit special în România. În plus, cică urmează să facă și o donație. Bun, donația e folositoare, nu neagă nimeni, dar n-ar fi fost mai simplu și mai de bun simț să nu-și activeze întregul aparat de publicitate și să stoarcă lacrimi ieftine și deloc sincere? Adică să se distanțeze complet de ceea ce reprezintă spectacolele sale: circ ieftin și deloc sincer. Mai puțin spectacol și mai puțin rahat mâncat cu turbina, vă rog.
Ultima persoană cu care nu mai pot și care-mi sufocă zilele este măreața divă, cu cel mai mic d posibil, fostă posesoare de motan matusalemic și generatoare de nenumărate scandaluri atât online cât și pe sticlă. În caz că n-ai aflat ce i-a trăznit mintea ilustrei, te iluminez: nu, nu e vorba de un nou (?!) album muzical (deși și despre asta e vorba, după cum a anunțat ieri), ci despre programa unui nou partid al cărei lider va fi ea însăși. Partidul nu are momentan un nume, dar diva lucrează cu toată sudoarea și la asta. Doar n-o să-și dezamăgească votanții. Cei 12 la număr. Nu-mi pot imagina că cineva în deplinătatea (chiar și-n semideplinătatea) facultăților mintale ar putea vota cu echivalentul politic al ebolei.
‘ai baftă!
