haterul

Astăzi nu mai pot cu chiloțăreala. Mi-am promis că n-o să mă mai ating prea curând de zona politică, dar, (nă)dragii haterului, e cam prea de tot. E prea de tot acest scăndăluț (că nu-i un scandal în toată regula, să fim serioși, e mai mult o fâsâială ca după o lingură de fasole bătută, nu ca după un castron întreg din leguminoasele antemenționate făcute terci) cu individul – al cărui nume n-o să-l dau – care l-a numit pe alt individ, mai tinerel de felul lui, într-o funcție de înalt demnitar. Să zicem…în funcția teoretică de Ministru al Bunăstării Fizice și Psihice (e din ce în ce mai greu să eviți să spui lucrurilor pe nume). Că-i tinerel individul contează mult prea puțin, că experiență suficientă n-are, iarăși, prea puțin contează. Ce contează zilele astea (zile care și-așa sunt încărcate de groază și absurditate) pentru întregul mediu online este că respectivul mascul vânjos apare-n niște poze-n chiloți. Repet: chiloți. Ca să ne fie clar: ne aflăm în fața unui micuț scăndăluț Chiloțigate. Dacă-n America scandalurile politice implică ceva mai mult sex sau, măcar, ceva mai mult antren, românii nici măcar la asta nu-s buni. Deși n-ai zice, căci suntem, totuși, o nație de țațe și gigei cu toporul în permanență la brâu.

Astăzi nu mai pot cu toți așa-zișii artiști ahtiați după un pic de atenție în urma tragicului incident din 30 octombrie din clubul Colectiv.