Minciuni

Știu foarte bine că orice lucru frumos are prețul său, mai mic sau mai mare. 

Accept fără să mă gândesc prea mult că viața mea privată nu poate fi atât cât trebuie de privată și că nu pot să fiu pe sticlă doar cu lucrurile pe care le fac în carieră. 

Sunt constientă că publicul este interesat și de viața mea personală deoarece oamenii au nevoie să se regăsească în experiențele de viață ale celor de pe sticlă. 

Accept că toți suntem oameni, că toți gresim si că nu se pot ascunde lucrurile mai puțin plăcute. 



Nu pot să accept în schimb minciuna. 

Nu pot să înțeleg de ce niște oameni mici, fără morală, fără scrupule, pur și simplu inventează tot felul de lucruri urâte și fără nicio jenă le publică. 

Nu pot să înțeleg de ce e nevoie de minciuni pentru a diminua munca unui om de ani de zile și pentru a batjocori imaginea unui om care își vede de treaba lui. 



Eu am terminat facultatea de jurnalism și știu foarte clar legile deontologice după care se ghidează un adevărat jurnalist. 

Nimeni nu mai ține cont de cele 3 surse ale informației și creează o falsă impresie a omului de pe sticlă în fața publicului. 



Știu că sunt fel și fel de oameni pe acest pământ, cu diferite caractere, dar mi-e greu să înțeleg cum acești oameni care lovesc cu 

minciuni, pot dormi liniștiți noaptea fără nicio problemă. 

Dacă pentru 5 secunde s-ar pune în locul celui vătămat și ar avea o oarecare remușcare, și ar realiza că acel om suferă cumplit să citească lucruri neadevărate despre el, poate, poate undeva în străfundul minții, al sufletului și-ar da seama că ceea ce face nu e corect, moral, deontologic. 



Oricum eu cred în karma, cred că tot ceea ce faci, bine sau rău, ți se întoarce sub o formă sau alta. 

Eu am ales de la un timp să fac numai bine și viața mă răsplătește încontinuu.