Două cântece la care ai plâns prima oară când le-ai ascultat…

Iubesc muzica. Pentru că muzica m-a salvat în cele mai grele momente ale vieții. Pentru că muzica m-a înalțat în clipele de victorie. Pentru că am o coloană sonoră, un refren, o strofă pentru fiecare prag al existenței mele.

Publicat: 1 iulie 2014, 7:04

Dar iubesc și mai mult atunci când muzica spune povești. Azi dimineață, ziua mea și a ascultătorilor Morning ZU a început cu această piesă. Am share-uit cântecul ăsta din Torpedoul lui Morar cu ei. 

Înainte să îi dai play, te avertizez că piesa nu e recomandată celor cu inima slaba. E o poză crudă dintr-un album cu final trist, pe langă care mulți dintre noi trec zilnic, dar de obicei, ne întoarcem privirea în altă parte:

Povestea lui Vescan mi-a adus aminte de anii mei de liceu. Când un coleg de clasă a venit la școală cu o casetă cu BUG Mafia. Acolo era povestea de cartier a celor doi frați, Tony și Alex. Am ascultat atunci de zeci de ori @Până când moartea ne va despărți” și de fiecare dată când piesa ajungea la final, derulam caseta cu creionul și îi dădeam play de la început. Au trecut mulți ani de atunci, dar și acum când ascult piesa, am aceiași fiori pe șira spinării, ca la prima ascultare…

Muzica e prea frumoasă atunci când spune și povești. Pe final, o să-l citez pe cel care le-a dat mari bătăi de cap la proba de Română de la Bac. Eminescu scria ”Poate că povestea este partea cea mai frumoasă a vieții omenești… Cu povești ne leagănă lumea, cu povești ne adoarme..Ne trezim și murim cu ele.”
PARTENERI