haterl

Bună ziua, Doresc să vă anunț că începând de astăzi, rubrica HATERU’ se va transforma în rubrica LOVERU’ pentru că, aparent, nu mai are nimeni voie să vorbească pe nimeni de rău că cică te bagă la mititica. Așa zice legea nouă dată de cel mai frumos și cel mai deștept om din Univers, scumpul și stimatul și suprastelarul Liviu Dragnea (supranumit și Superman, Batman și Wolverine).

Mai poate cineva cu Chris Martin și cu sinistra lui formație, Coldplay? La modul cel mai serios, mai poate cineva? Și, mai ales, cum de a putut cineva până acum!?

Acesta este Mihai. Mihai a fost în trupa Valahia. Mihai schelălăie când cântă și pare posedat de un eunuc crizat. Mihai face poze dubioase cu el în postură de Iisus Hristos și în chiloți. Mihai pune, apoi, acele poze pe Facebook, în văzul lumii. Mihai este, probabil exhibiționist și vrea ca lumea să-l adore atât îmbrăcat, cât și-n cucul gol. Mihai și-a făcut transplant de păr. Mihai n-are simțul penibilului. Mihai a fost la Eurovision și acum ar cam vrea înapoi. Mihai a scos o piesă nouă, intitulată Paradisio, cu care ar vrea înapoi la Eurovision. Mihai a filmat și un videoclip pentru piesa nouă. Videoclipul a fost filmat, aparent, în 1996, căci nu-și poate nimeni explica altfel cum de este în format 4:3 și are design grafic de acum 20 de ani. Mihai schelălăie și în această piesă execrabilă și, în ciuda transplantului de păr, e chel (cu niște zorzoane ieftine lipite de craniu). Mihai pare deconectat complet de la realitatea din jurul său. Mihai se face de râs. Fii deștept. Nu fi ca Mihai.

Iată că s-au sfârșit și Gloabele Înzorzonate (Golden Globes pentru cei care au dat prea târziu drumul la internet) și, așa cum era de așteptat, marea majoritate a premiilor date au fost niște rateuri.

Aho, aho, copii și fra…mda, nu. E suficient bombardamentul cu colinde din zilele astea, n-are rost să mai pun și eu paie pe foc. Acum, înainte de Crăciun și înainte de final de an, m-am hotărât să le urăsc sau să le urez una-alta artiștilor de pe la noi. Mă rog, unii intră la categoria de „artiști” dacă mă-nțelegeți. Și dacă nu mă-nțelegeți, să vă dea Moș Crăciun putere să vă mai exersați neuronii, dragii mei.

Nu mai pot cu toate târgurile de Crăciun. De fapt, ca să fiu corect și cât mai apoape de adevăr, nu e un sentiment de ieri, de azi. Nu mai pot cu târgurile penibile de Crăciun de multă vreme încoace.

Nu mai pot cu patrioții de ultimă sută de metri. Nu mai pot rezista psihic asaltului de meltenism și țărănie din ultimele zile de infern românesc repugnant. Băi, doamnelor, domnilor, domnișoarelor, domnișorilor, băieți, fete și toți cei care sunteți și una și alta, ce-ar fi să renunțați la a deveni patrioți și mari iubitori de țară o singură zi pe an?

Nu mai pot cu toți agaricii care se apucă de ceea ce consideră ei că e muzică în spatele sobei (acolo unde o cunoștea în sensul biblic, în repetate rânduri, Ion al Glanetașului pe Ana) și care screm versuri de oameni cu cromozomi lipsă peste niște negative înregistrate într-un lighean.