Prima dată când am fost singur la mare, doar cu prietenii, am mers să stăm la gazdă. Ce ne puteam permite era să mergem în Costinești, pe care îl știam, deja, foarte bine.
Eram patru băieți, cu ceva bani strânși, care, odată coborâți din tren, am mers pe strada din satul lipit de stațiune să căutăm o cameră liberă unde să dormim vreo patru nopți.

În curte cu noi, la o altă cameră, era o gașcă de câțiva rockeri. Nici nu am apucat să ieșim să plecăm spre plajă că unul dintre ei ne-a oprit să ne întrebe dacă nu avem o aspirină. Nu mai știu care dintre noi i-a dat, dar nu uit cum a luat-o, a sfărâmat-o și a tras-o pe nas. El zicea că așa se droghează. Sau așa credea. Dar nu avea niciun efect. Bea câteva beri după și credea că euforia lui vine de la aspirina aia, nu de la bere amestecată cu soarele bătut în cap. ȘI a tot făcut chestia asta cât am stat noi acolo.

În prima seară am fost în Tineretului, mai apoi urmând să mergem în Ring. Acolo am cunoscut o altă gașcă, cea a lui Cârlig. Așa ni s-a prezentat el;)
Erau niște băieți care făceau bani pentru seară, strângând tejghelele de lângă obelisc. Ne-am împrietenit cu ei, ne-am văzut și la plajă a doua zi.
Prietenia noastră a durat doar până a doua seară când Cârlig s-a întâlnit la baia clubului cu unul dintre noi în timp ce încerca să se injecteze în venă și a vrut să-l convingă și pe prietenul meu să o facă.
A fugit. În fuga lui ne-a adunat și pe noi. A doua zi am schimbat și locul de făcut plajă.

Nici în camera unde dormeam nu era prea bine, pentru că, odată veniți să petrecem cu niște fete cunoscute acolo, printre picioarele noastre mai trecea câte un șoarece, din când în când. Dar pe cine mai interesa asta…?
Vacanța la mare are ciclul ei de întâmplări, sunt sigur de asta. La fel de sigur sunt că așa este pentru toată lumea și că fiecare are povești de necrezut pentru acele momente.
Trebuie doar trăite la vârsta lor, pentru a te bucura de ele, pentru a le înțelege farmecul și, câteodată, lecțiile cu care vine.