Sunt în plină transformare şi dezvoltare emoțională şi umană. Din todeauna mi-am dorit să reuşesc să pot să văd "partea plină a paharului", cum se spune. Nu am reuşit acest lucru ani la rândul. Mereu vedeam doar golul şi nereuşită unei situații chiar dacă poate pe undeva erau şi aspecte pozitive.

Mă frământăm şi încercăm să schimb oamenii sau sistemul crezând că aşa e bine şi corect. Târziu am învățat că de fapt nu ai cum să schimbi ceva ce nu depinde de ține şi că lupta împotriva "lumii" îți răpeşte minute, ore, zile prețioase din viață, timp în care ai putea să faci altceva, să te bucuri de lucrurile frumoase şi mărunte pe care orice situație sau conjuctură ți le poate oferi.

Făcând pace eu cu mine şi acceptând că oamenii nu sunt perfecți, am învățat să privesc situațiile într-un mod pozitiv şi să nu mai fiu foarte încrâncenată dacă ceva nu iese aşa cum îmi doream. Mă gândesc totodată că poate vor veni lucruri şi mai bune dacă o situație "n-a fost să fie". Nu îmi iese întodeauna această atitudine pozitivă, dar odată ce am devenit conştientă de ea, drumul spre liniştea sufletească s-a scurtat la jumătate.