Este o săptămână specială. Una în care ne căutăm mai mult pe noi înșine. Sau așa ar fi frumos. Și cred că și util.
Pentru mine, cu cât ne apropiem mai mult de sămbăta de Înviere, cu atât mă încarc de o altă formă de energie. Poate este ceva legat de autosugestie sau poate de o formă de magie, nu știu. Dar nici nu vreau să aflu, de fapt. Îmi place atât de mult efectul încât aleg doar să merg cu valul lui.

Mă încarc foarte tare cu liniștea străzilor și a oamenilor din aceste zile, când toți stau în casă, în familie și sărbătoresc sau sunt plecați din oraș. Am impresia că tot orașul și energia lui sunt ale mele.
Așa că în ultimii ani obișnuiam ca, în aceste zile, să mă plimb și să stau în studio mai mult decât în alte dăți. Nu a existat Paște în ultimii patru, cinci ani, în care să nu scriu vreo piesă care să devină specială, în vreun fel.
În 2011 am scris în sâmbăta de Paște o piesă pe care, ulterior, am cântat-o împreună cu Monica Anghel. ‘Ploaie fără nori’ se cheamă cântecul și este unul dintre cele mai emoționante ale noastre. Titlul nu este ales întâmplător, în ziua aceea, pe strada mea chiar a plouat, vorba aceea, cu soare, fără nori pe cer.

Doi ani mai tîrziu am scris ‘Curat’, o piesă despre curățenia pe care o facem, câteodată în noi înșine și așa au apărut și versurile ‘Fără aspiratoare/ Și chiar dacă-i sărbătoare/Fac curat, prin inima mea/Am aruncat tot ce nu-i bun din ea’.
A urmat ‘Așa și’. Partea de mijloc a piesei, cea cu ‘Păi crezi că ei n-au griji cu tona/Cei din Arizona sau din Barcelona….’, am scris-o în jurul orei zece seara, înainte să merg la biserică, la Înviere. Toată piesa am terminat-o și am cântat-o prima dată în camera unui hotel din Iași, după ce am cântat acolo la Forza Zu.

Este o energie deosebită în aer și la fel de specială și în noi. O observăm zilele astea mai mult ca oricând, dar ea este acolo mereu.
Vă doresc să aveți liniștea și puterea să o descoperiți și să o pastrați.
Să aveți un Paște Fericit!