În ultimul an am călătorit cât nu am călătorit toată viață mea şi de fiecare dată când zbor, am un sentiment ciudat.
Aşa cum sunt deasupra pământului la propriu, aşa simt că sunt (la figurat) deasupra lucrurilor şi a situațiilor din viață mea.
Nu ştiu de ce, dar când mă aflu în aer, reuşesc să-mi văd viața cu obiectivitate şi claritate.
Simt o relaxare şi o detaşare față de problemele pe care le am, sau pe care le-aş putea avea.

Realizez că viața este una singură şi că orice lucru problematic are rezolvare sau uitare.
Sunt eu cu mine şi îmi adun gândurile, mi le pun în ordine şi mi le ordonez în sertăraşe în mintea mea.
Dacă am întrebări care mă macină, reuşesc să-mi găsesc răspunsurile la ele şi totodată reuşesc să-mi găsesc soluții la situațiile mai puțin favorabile din viața mea.

De multe ori în avion citesc cărți de dezvoltare personală şi analizez lecțiile de viață pe care a trebuit să mi le însuşesc de-a lungul timpului.
În aceste momente găsesc forță necesară de a ierta persoanele care mi-au greşit de-a lungul anilor şi reuşesc să-i privesc cu compasiune.

Aşa am reuşit să închid capitole dureroase din viața mea şi totodată am învățat să privesc spre viitor cu încredere şi înțelepciune.
Îmi place calmul şi liniştea pe care le simt atunci când zbor şi-mi place conectarea cu eu-ul meu interior.

Toate aceste introspecții sunt încă un motiv pentru care ador să călătoresc.
Zbor lin tuturor.