Vreau o țară ca afară!

Ne pregătim să lansăm un album Best Of „Hituri şi Mituri” şi aş vrea să va povestesc câte ceva despre aceste melodii.

Publicat: 4 noiembrie 2015, 9:47

Piesa nr. 4 de pe CD-ul de colecţie „Hituri şi mituri” este „Vreau o ţară că afară”. La fel de actuală, chiar dacă au trecut aproape 4 ani de la lansarea sa.

Asta este vorba pe care fiecare român, din cele 22 de milioane din ţară, plus alte milioane de emigranţi, a gândit-o sau a spus-o cel puţin o dată. Cei mai mulţi o gândesc şi o simt în fiecare zi, cel puţin o dată pe zi. Şi noi suntem unii dintre ei.

Nu este o revoltă, o frustrare sau un manifest, este o hotărâre pe care trebuie să o luăm fiecare dintre noi. Vrem să ştie tot romanul că o ţară este condusă, îngrijită şi îmbunătăţită de oameni, nu de funcţiile pe care le ocupă ei. Trebuie să fim şi noi „ca afară” şi schimbarea trebuie să înceapă de la fiecare din noi, din propria sufragerie.

O ţară nu se schimbă până nu se schimbă şi oamenii care pot să o facă. Şi aceştia nu sunt politicienii, miniştrii sau primarii, ei n-o vor face niciodată. Noi, cei care i-am ales, acum ar trebui să-i ignorăm şi să nu mai aşteptăm nimic de la ei. Ei nu sunt „ca afară”, ei sunt pe dinafară…

Nu există politică în România, aşa cum nici România nu există în politica făcută de ei.

Ne adresăm celor care ştiu că se poate şi altfel. Că se poate şi la noi ca multe lucruri să fie la fel de naturale, de corecte, de sănătoase şi de fireşti „ca afară”.

Ne adresăm celor care mai au puţin şi vor să plece din ţară, pentru că „afară e altfel, e mai bine”, „e mai decent”, „merge treaba mai bine”, „eşti tratat mai bine”, „eşti respectat” şi să le dăm puterea şi curajul să n-o facă.

Pentru cei mai mulţi pare imposibil, pentru unii este un vis, pentru ceilalţi o dorinţă. Pentru noi este o şansă. O şansă deghizată-n sarcină.

A venit rândul să nu mai stăm la rând pentru respect, decenţă, bucurie şi firesc. Ele nu sunt de vânzare, de cumpărat, de închiriat, de împrumutat sau de pomană. Ele sunt de (re)descoperit în fiecare dintre aceia care o să înceapă să spună „Vreau o şcoală că afară”, „Vreau şosele că afară”, „Vreau spitale că afară”…

Ziua noastră naţională, scrisă în cifre, este numărul de telefon al apelului de urgenţă: 112 (01.12). Ce potrivire mai bună să fie, pentru un popor mereu în stare de urgenţă, cu motive sau fără, într-o panică totală pe care poţi s-o atingi aproape cu degetul când mergi pe stradă?

Poate ar fi mai potrivit să schimbăm puţin titlul imnului ţării şi să spunem „Deşteaptă-MĂ, române!”, dar, azi, mai mult că oricând, noi spunem „VREAU O ŢARĂ CA AFARĂ!”. 

PARTENERI