Împachetez și fac listuțe, să nu uit cumva ceva și mor de poftă când mă gândesc la faptul că mâine o să mănânc din nou bunătățile alea gustoase italienești, aranjate meticulos pe farfuriile cu motive romane.
Plec la Torino, am concert. O să mă întâlnesc din nou cu fanii mei italieni, pe care nu i-am mai văzut de 3 ani. Sunt simpatici și mi-s dragi, cum vorbesc ei așa, cu toată fața și cu ambele mâini, gesticulând mereu, și cum lungesc ei cuvintele, să se vadă clar că sunt piemontezi. Asta e un fel de „sânge albastru”, mi-au explicat ei.
O să mă culc cu gândul la parmeggiano reggiano, la pizza Margherita și la vinul de Chianti.
Mă duc să termin cu împachetatul, ciao!