Dacă avem norocul să fi ieşit de curând din copilărie sau adolescenţă, amintirile sunt mai proaspete. Şi cu cât suntem mai departe de acei ani, cu atât mai mare preţ punem pe cele care ne-au rămas în minte.
Iată câteva expresii şi cuvinte pe care le spuneam adesea în copilărie şi pe care ne mai trezim şi acum că le rostim:
Tot ce era tare, era la un moment dat „marfă” sau „belea„, iar acum e „cool„.
Casu’ era aparatul la care ne ascultam îndrăgitele casete cu muzica preferată şi al cărui nume – casetofon – era prea lung şi prea perimat pentru a-l rosti.
„Frunza”, „Elasticul”, „Ţările” sau „Şotron”? Să ne amintim de JOCURILE copilăriei
„Numele proştilor, pe toate gardurile” spuneam când vedeam scrise numele altora pe băncile de la şcoală, pe pereţi sau pe scoarţa copacilor, eventual cu plus între ele şi urmate de „=LOVE”.
„Cine zice, ăla este / Ca măgarul din poveste” era un fel de a ieşi învingător dintr-o dispută cu prietenii de joacă atunci când ne ciondăneam şi ajungeam să ne mai şi jignim.
„Pace, pace / Între două dobitoace” era poezioara care marca împăcarea după certuri.
„Piua!” era semnalul că un joc trebuie să înceteze până ne tragem sufletul sau până fugeam puţin până în casă.
TOP 10 trenduri care au făcut senzație în anii ’90. Ai mai purta așa ceva acum?
„Verde stop!„, cu varianta extinsă „Verde stop natural„. Era mai mult un joc şi trebuia să ai mereu la tine ceva verde, respectiv ceva verde şi natural (frunze, iarbă, o crenguţă). Cine nu avea, ori executa o poruncă, ori dădea îngheţată sau pufuleţi.
„Nu se pune” se auzea de câte ori cineva încălca regulile unui joc sau trişa.
Citește și
Miley Cyrus a pozat în lenjerie intimă pentru revista Harper’s Bazaar. Vedeta a vorbit despre trecutul ei tumultuos
Sean „Diddy” Combs se confruntă cu cinci procese noi. Rapperul controversat a fost acuzat, din nou, de agresiune și alte acte de violență
Selena Gomez își vede viitorul alături de Benny Blanco: „Este cel mai sigur lucru pe care l-am simțit vreodată”
„Vorbim pe fir” însemna că deja mai crescusem şi descoperisem o „jucărie” nouă. Nu stătea nimeni pe fir, ci dădeam telefon la un număr la care nu răspundea nimeni, iar apoi, printre ţârâituri, încercam să legăm conversaţii, ne ceream numere de telefon, agăţam şi ne dădeam întâlniri la care rareori ne arătam.