Merg mult în spate, în 2004. Apucasem să semnez un contract frumos cu una dintre casele de discuri în vogă pe vremea aceea: Nova Music. Aveau forţă suficientă să susţină un artist la debut.
Doar că nu mă aşteptăm să fie o aşa explozie, deşi îmi doream. Mă uitam ulterior pe clasamente şi îmi ziceam: „WOW! M-am lansat!”
Munceam mult şi depuneam un efort profesional consistent. Ce faine erau lecţiile de canto predate de Crina Mardare.
Piesa „Noi doi” (că despre ea vorbesc), primul single, a bubuit. Number 1 în toate clasamentele importante.
Revenind la casa de discuri, ei au avut un rol important în felul în care s-au urnit lucrurile: au gândit o campanie de lansare pe ideea: „Ghiceşte cei trei artişti care cânta piesa ‘Noi doi’!”. Evident că Moga şi Pacha Man au fost ghiciţi. Eu eram la debut.
Pe Moga l-am întâlnit pentru prima dată la studioul lui Bogdan Popoiag (UNU), iar Pacha îmi atrăsese atenţia cu piesa „Acelaşi sânge”. Am vrut să lucrez cu el.
A rezultat o colaboarare inedită: eu eram „fluturașul” de lângă băieţii răi, rebeli, Pacha Man şi Moga. Un contrast pozitiv, care a atras multe priviri.
Zâmbesc acum când îmi amintesc ce discuţii aprinse a stârnit modul în care mă îmbrăcăm. „Şosete cu sandale în videoclip?! Vai, cum se poate?”. Da! Era un styling aparte, styling care mi-a devenit brand ulterior. Iubeam rochia de „baby doll” din clip. Încă o mai am pe undeva!
După „Noi doi” au urmat „Îmi place la tine tot” și un album complet, inventat de Moga. Dar despre asta, vă povestesc data viitoare!
Vă pup!