(P) Istoria amuzantă a creioanelor

Creionul a fost inventat pe la 1500 în Anglia. Grafitul, mineralul care lasă urmele pe hârtie, a fost descoperit în cantitate mare în Keswick, lângă Cumbria, și a fost folosit inițial pentru a marca …oile. Așadar, se poate spune că primii desenatori în creion au fost ciobani.

Grafitul este un mineral moale care se poate tăia sau rupe foarte ușor, și bucățile de grafit erau îmbrăcate în piele de oaie sau în sârmă, pentru a deveni mai solide și a putea fi folosite la marcaj.

Așadar, primele creioane nu aveau „îmbrăcămintea” de lemn, așa cum le avem azi. Cei care au venit cu ideea de a îmbrăca grafitul în lemn au fost italienii, nu cu mult mai târziu. Folosirea la scară largă a creioanelor a început în Germania, în secolul XVII, iar numele de „grafit” a fost dat de chimistul german A. G. Werner, care a trăit în secolul XVIII. Numele vine de la verbul grecesc „graphein”, care înseamnă „a scrie”.

În lume se folosesc anual cam 14 miliarde de creioane. Lungimea lor adunată (un creion mediu are 18 cm) înseamnă circumferința Terrei de 16 ori. Doar New York Stock Exchange utilizează mai mult de un milion de creioane pe an. Adică enorm de multe.

Dintr-un copac de grosime medie se pot face cam 170 000 de creioane. Deci, în jur de 82 000 de copaci sunt tăiați anual pentru a produce cele 14 miliarde folosite de oameni. Aceasta este vestea tristă: hectare întregi de pădure dispar numai pentru a fi transformate în …creioane.

Unii au fost obsedați de ele

Creioanele sunt asociate cu nume mari ale istoriei culturale a lumii: Henry David Thoreau a scris „Walden” cu creionul. Și probabil că le primea gratis… Tatăl lui deținea o fabrică de făcut creioane lângă Boston, unde Henry își proiecta singur creioanele dorite. John Steinbeck a scris „East of Eden” cu 300 de creioane. Era obsedat de creioane!

Povestea radierei

Multe creioane, așa cum le știm noi astăzi, sunt „echipate” din fabricație cu radieră la capăt. Dar acest mod de a le fabrica a început cam cu 160 de ani în urmă. Merge vorba că radierele din capătul creioanelor erau cerute de profesori pentru a-i încuraja pe copii să greșească și apoi să șteargă. Europenii preferă creioane fără radieră, în vreme ce în Statele Unite cele echipate cu radieră sunt foarte populare.

Și dacă tot am ajuns aici, merită spus că radiera a apărut în Franța, în secolul XIX, și era, de fapt, o bucățică de cauciuc natural. Până atunci, oamenii ștergeau urmele de grafit folosind …firmituri de pâine!

Creioanele și știința

Ce alte curiozități mai există despre creioane? Creioanele pot scrie în condiții de gravitație zero, lucru pentru au fost folosite pe stațiile orbitale. Iar inginerii de la Universitatea din California, Santa Barbara, au folosit un microscop atomic „pe post” de creion, pentru a desena linii de 50 de nanometri. Doar pentru că puteau…