De Crăciun…

În cele 2 decenii de când sunt pe scenă, număr pe degetele de la o mână dățile în care am fost „în sânul familiei” :). 

Aproape în fiecare an de Crăciun, am avut concerte. 



Îmi aduc aminte vag de sărbătorile petrecute acasă, până să înceapă toată nebunia Andre. 

Îmi aduc aminte cu drag cum mergeam la bunicii mei de la tară și mâncam numai „bunătăți” proaspete, gătite de bunica. 

Îmi aduc aminte cum colindam pe la vecini, cum „mă dădeam” cu săniuța pe deal și cum mă bucuram când puneam nasul omului de zăpadă, făcut de verii mei. 



Apoi într-o zi totul s-a schimbat și Crăciunurile mele s-au transformat în momente prielnice pentru a avea cât mai multe concerte. 

Așa mi s-a spus, așa am învățat că trebuie, așa am ales mai târziu să fac, așa m-am obișnuit în final să fac. 



Azi și dacă vreau, e târziu să recreez și să retrăiesc acele momente superbe din copilărie, deoarece cu cât creștem bunicii încep să ne părăsească, din păcate. 



Azi nu pot decât să prețuiesc acele amintiri puține pe care le am alături de ei, să închid ochii și să retrăiesc în mintea și în sufletul meu acele emoții sincere și inocente pe care le simțeam de Crăciun în mijlocul familiei mele dragi. 



Prețuiți tot ce aveți pentru că tot ce e mai frumos, repede trece 🙂