Eu am trecut prin asta în momentul în care m-am mutat la 250 km depărtare de familie şi m-am trezit locuind singură într-un apartament. Aşa mi-am depăşit teama de singurătate. Vreau să spun că a fost una din cele mai bune decizii de-ale mele. Ador să locuiesc singură acum şi să am obiceiurile, tabieturile şi locurile mele preferate din casă. Nu râdeti, dar uneori chiar îmi vine să vorbesc cu lucrurile mele prin casă:).
Dar nu exclud nicio clipă varianta că, la un moment dat, să mă îndrăgostesc şi să îmi împart viaţă şi locuinţa cu altă persoană 🙂