20 de ani pe scenă
Anul acesta s-au împlinit 20 de ani de când sunt pe scenă. Pare o viață de om și totuși au trecut foarte repede acești ani.
Am trăit în 20 de ani cât alții într-o viață.
Inevitabil îmi fac bilanțul și-mi arhivez amintirile pe capitole.
Au fost momente grele, dar și momente sublime în cariera mea.
Am început să cânt la 10 ani, sub îndrumarea tatălui meu, la 13 eram deja cunoscută în formula Andre, la 17 am început cariera mea solo și de atunci nu m-am oprit nicio clipă.
La 25 de ani am început să mă transform într-un entertainer, un om al spectacolului, care nu doar cântă, ci și dansează.
Privesc acum înapoi și 10, 13, 17, 25 nu înseamnă decât niște cifre din trecutul meu care marchează închiderea unui capitol și deschiderea unei noi uși către o altă perspectivă a vieții.
Dar la vremea respectivă aceste cifre marcau niște trăiri intense, emoții, frică, panică, despre viitorul ce va urma.
Nu aveam liniște, nu dormeam nopțile, și mereu mă întrebam oare ce va fi, cum va fi…
Aveam o luptă interioară imensă.
Acum, după ani și ani de luptă, după ce am realizat tot ce mi-am propus, am reușit să mă liniștesc eu cu mine și totodată eu cu lumea din jur.
Când sunt singură în patul meu, închid ochii și mă imaginez într-o sală de cinema și pe ecran rulează secvențe din viața mea.
Îmi privesc viața ca pe un film.
O văd pe Andreea la 10, la 13, la 17, la 25 cum se luptă cu ea însăși sau cu lumea din jur. O văd cum încearcă să-și clădească un drum și duce o luptă prea pătimașă, simte lucrurile prea intens și vrea cu ardoare să realizeze ce-și propune.
Aș fi vrut să am atunci mintea de acum și poate aș fi evitat o parte din zbuciumul interior.
Azi pot să-i spun Andreei din trecut:
„Poți să te liniștești pentru că o să fie bine, vei ajunge acolo unde îți dorești și vei realiza tot ce îți propui. Totul va fi bine.”
Azi simt cum toată ființa mea își găsește echilibrul mult dorit și pacea interioară de care e nevoie pentru a clădi mai departe lucruri frumoase și-n următorii 20 de ani.