Lumea are pretenţia să ştii deja ce vrei să faci cu viaţa ta. Iar tu habar n-ai de cele mai multe ori!
Credeai că e greu să te trezeşti dimineaţa ca să mergi la liceu? Stai să vezi când te angajezi…
S-ar putea să realizezi că drumul pe care ţi l-ai ales nu era chiar cel mai bun. Din fericire, ai timp să schimbi macazul.
Descoperi că alocaţia era, totuşi, de bun simţ. Dacă ţi-ar mai da şi acum cineva banii ăia…
Aproape nimic nu e aşa cum îţi imaginai că va fi.
Mai devreme sau mai târziu trebuie să te angajezi, pentru că realizezi că „şef la buzunarul lui tata” nu e un job.
Te doar burtica şi nu ai chef să te dai jos din pat? Not an option!!!
Îţi vine să spui „vreau la mama”? Mai uită-te o dată la punctul 1.
Trebuie să te descurci de unul singur, no matter what!
Ajungi să te întrebi ce era în capul tău când spuneai „lasă că mă fac eu mare!”