Amintiri din copilărie. Cum arătau sălile de internet pe vremea când nu toată lumea avea computere
Dădeai telefoane de pe fix și trebuia să înțepenești în locul în care era telefonul. De obicei pe hol, ca să audă toți din casă ce vorbești. Iar când sunai o fată, te rugai să nu răspundă taică-su!
Aveai genunchii și coatele pline de ”semne de bună purtare”. Căzături cu bicicleta, garduri sărite sau cățărat prin copaci – toate lăsau semne.
Te jucai într-un loc magic numit AFARĂ. În parc, în fața blocului sau în curte la bunici, nu era distracție mai mare decât să ieși pe afară. Mai știi când strigau vecinii de bloc: ”Mama lui Ionuț, îl lăsați pe Ionuț pe afară?” 🙂
Și visai la o căsuță în copac. Știm, știm, pare copilăresc, dar recunoaște că ți-ai imaginat și tu măcar o dată cum ar fi…
Scriai scrisori de dragoste pentru băiatul/ fata care-ți plăcea. Și da, le scriai de mână, nu îi ”dădeai pe WhatsApp”. De multe ori, le personalizai cu parfum sau ruj.
Trimiteai scrisori prin poștă și stăteai cu sufletul la gură până ajungeau. Vederi din vacanță? Sună bine, numai că, de multe ori, ajungeai tu înapoi acasă înaintea lor…
Citește și
John Legend a sărbătorit cea de-a șasea aniversare a fiului său: „Frumosul nostru băiat Miles Theodore împlinește astăzi 6 ani”
Britney Spears a declarat că îi „lipsește” familia ei „absolut minunată”. Relația dintre artistă și părinții ei a fost dificilă în ultimii ani
Selena Gomez a postat o fotografie adorabilă cu Benny Blanco. Producătorul muzical a sărutat-o pe frunte pe actrița din „Only Murders in the Building”
N-aveai Google Maps, așa că te descurcai cum puteai. Făceai schiță pe hârtie atunci când explicai cuiva cum trebuie să ajungă într-un loc. Sensurile giratorii erau cele mai funny.
Astea erau CONSOLE. Da, ai citit bine, console. Se terminau cam repede bateriile, mai ales dacă băgai un maraton la Tetris.
Foloseai calculatorul pentru orice altceva în afară de net. Că net nu prea aveai. Bine, nu prea puteai să faci mare lucru pe un Windows 95. Unde mai pui că dădea niște erori care durau o veșnicie. La propriu!
Îți dădeai întâlnire într-un loc și sperai că persoana respectivă vine. Adică la o întâlnire o stabileai pe următoarea și tot așa. Uneori, treceau zile întregi de la una la alta și sperai din tot sufletul că n-a uitat. Era cam greu să te anunțe în cazul în care nu mai venea. Tu erai deja acolo și telefon mobil n-aveai…