Toată lumea se plânge că sunt prea multe maşini în oraşe, că se sufocă traficul şi că în curând va fi imposibil să te mai deplasezi. Se tot caută variante (biciclete, metrouri, pasaje) în încercarea de a mai descongestiona traficul, se inventează tot felul de device-uri care să ne transporte de ici-colo (am exersat pe un Freewheeler câteva zile, apoi m-am lăsat după ce 2 prieteni aproape au ajuns la urgențe după ce au căzut de pe el). Nu aş vrea să vin cu soluții pentru că nu prea cred că sunt multe, iar cele revoluționare au costuri ce depăşesc bugetele primăriilor.

De ce am ales atunci acest subiect? Pentru că am rămas fără permis de conducere pentru o luna şi m-am lovit de transportul în comun între localități. Avem şofer pentru concerte (asta pentru cei care îi aud deja cu remarcă: “Da ce ba, la banii voştri, nu aveți un şofer?”), numai că am fost nevoit să fac câteva plecări în țară. Cu ce? Cu trenul şi cu autocarul.
Doamne fereşte! Mâine aş plăti aproape oricât să primesc permisul înapoi. Cu trenul, dacă vrei să stai în rezervă de 2 persoane te costă cât biletul de avion (numai că avionul nu e mai nicicând disponibil pe rutele şi la orele când ai nevoie, aşteptăm toți scăderile de preț ale bieltelor de avion din toamna. Ştiați, nu? Dacă veți căuta pe skyscanner veți găsi prețuri foarte bune din septembrie pentru călătoriile din țară şi nu numai), scârțâie din toate articulațiile că o baba neputincioasă, e murdar, nu găseşti nici hârtia igienică cu care să te simți ceva mai sus de regnul animal şi, din cauza zgomotului şi a aerului condiționat (condiționat doar de conductorul trenului care iarnă dă prea tare căldura, iar vara nu porneşte deloc aerul ăla blestemat sau îți îngheață inima în tine de frig), nu poți să dormi, nu poți să spui că circuli civilizat şi ajungi acasă obosit maxim după o aventură turistică “unică”.

Cu autocarul e “distracție” maximă: nu opreşte când vrei tu, chiar dacă îți crapă vezica, aerul condiționat e pornit dar nu îl simți, doar îl intuieşti că e acolo pe undeva, prin gurile acelea de unde aştepți salvarea, iar colac peste pupăză - întârziere de minim 2 ore din cauza unul accident pe Valea Oltului. Bonus: şoferul e nervos, are şi el problemele lui personale, iar locul din față volanului e un fel de canapea de unde ar trebui să vadă un meci, cu o bere lângă şi nişte hotdog, dar noi, pasagerii, îl deranjăm cu tot felul e chestii minore care chiar nu îl interesează.

So, cumpărați-va maşină dacă sunteți civilizați. Recomand să cedați trecerea pietonilor care calcă pe trecere cu ochii în telefon şi care apoi vociferează dacă îl sperii cu un claxon. Nu de alta, dar e chiar dificil fără permis.
P.S.: Motocicletă să nu vă luați. Încă nu suntem suficient de civilizați pentru aşa ceva.